3 definiții pentru țârlâire
Explicative DEX
ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
A ȚÂRLÂÍ țârlâi intranz. pop. (despre instrumente muzicale sau despre interpreți) A produce sunete ascuțite și neplăcute. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
țârlâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. țârlâie, imperf. 3 sg. țârlâiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țârlâire
țârlâire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țârlâi, țârlâiverb
- 1. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. DEX '09 DLRLC
- Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țîrlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. DLRLC
- A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. DLRLC
- Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.