5 definiții pentru țâncul-pământului
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚÎNC, țînci, s. m. 1. (Învechit și popular) Puiul anumitor animale (mai ales puiul de cîine, v. cățel). ◊ Compus: țîncul-pămîntului = cățelul-pămîntului, v. cățel (3). 2. (Uneori cu sens depreciativ) Copil (mai ales băiat) mic; plod. La noi se uită curios, mușcînd dintr-un măr, un țînc numai de-o șchioapă. SADOVEANU, O. VII 200. Pe-o mîrțoagă, dintr-o gură de dăsagă Atîrnată de oblînc, Fără scîncet, cu sfială Iese negru la iveală, Numai cît o portocală, Un căpșor mirat de țînc. TOPÎRCEANU, P. O. 37. Un țînc de vreo șapte ani, un țăran în miniatură, scobora niște capre devale. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. ◊ (Urmat de determinări arătînd ființa la care se referă) Da’ frați mai ai? – Am. Iaca, țîncul ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!țấncul-pămấntului (orbete) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâncul-pământului (zool.) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚÂNCUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țîncul-pămîntului s. v. ORBETE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țâncul-pământuluisubstantiv masculin articulat
- 1. Cățelul-pământului, orbete. DLRLC Sinonimesinonime: cățelul-pământului orbete
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.