ȚIGARÉT, țigarete, s. n. Țigaretă (2). – Din [port]țigaret..

țigaret sn [At: CADE / V: (reg) ~găr~ / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: [port] țigaret] Tub subțire de chihlimbar, de ebonită, de os, de lemn etc., îngustat la un capăt, în care se introduce țigara¹ (1) pentru a o fuma Si: portțigaret, (reg) sipcă, șpiț⁴, șpițigare, țigaretă (2), țigărișcă, țigărniște, țigărușă (3).

ȚIGARÉT, țigarete, s. n. Țigaretă (2). – Din [port]țigaret.

ȚIGARÉT s.n. Tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce țigara spre a fi fumată. [< germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].

ȚIGARÉT s. n. țigaretă (2). (< /port/țigaret)

țigăret sn vz țigaret

țigarét (portțigaret) s. n., pl. țigaréte

țigarét (tub în care se pune țigara la fumat) s. n., pl. țigaréte

ȚIGARÉT s. v. portțigaret.

ȚIGARET s. portțigaret, țigaretă, (Ban. șr Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)