3 definiții pentru șănțușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șăntușor sn [At: TDRG / Pl: ~oare / E: șant1 + -ușor] 1-8 (Pop; șhp) Șănțuleț (1-8).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘĂNȚUȘÓR s. v. șănțișor, șănțuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șănțușor s. v. ȘĂNȚIȘOR. ȘĂNȚULEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: șănțușor
șănțușor
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)