4 definiții pentru șvaițăr
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șvaițăr, ~ă a [At: ALR SN II h 277 / V: (reg) șfa~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf șvaiț] (Trs; părul1 sau d. culoarea cailor) Tărcat.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘVÁIȚĂR adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șvaițăr adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șváițăr (-re), s. n. – Brînză de tipul Emmenthal. Germ. Schweitzer (Käse), cf. Borcea 214.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șvaițăr
șvaițăr substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)