7 definiții pentru știuculiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTIUCULÍȚĂ, știuculițe, s. f. Diminutiv al lui știucă. – Știucă + suf. -uliță.
ȘTIUCULÍȚĂ, știuculițe, s. f. Diminutiv al lui știucă. – Știucă + suf. -uliță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
știuculiță sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ștuc~ / Pl: ~țe / E: știucă1 + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Știucă1 (1) (mică) Si: (reg) știucuță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTIUCULIȚĂ, știuculițe, s. f. Diminutiv al lui știucă. În toată țara i se zice știucă, iar la cea mici știuculiță. ANTIPA, E. I. 213. Foicică iarbă, mare, Hai la pește de vînzare, Știuculiță cinci parale. TEODORESCU P. P. 299.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
știuculíță s. f., g.-d. art. știuculíței; pl. știuculíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
știuculíță s. f., g.-d. art. știuculíței; pl. știuculíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTIUCULÍȚĂ s. (IHT.) (reg.) știucuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTIUCULIȚĂ s. (IHT.) (reg.) știucuță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
știuculiță, știuculițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui știucă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: știucuță
- În toată țara i se zice știucă, iar la cea mică știuculiță. ANTIPA, E. I. 213. DLRLC
- Foicică iarbă mare, Hai la pește de vînzare, Știuculița cinci parale. TEODORESCU P. P. 299. DLRLC
-
etimologie:
- Știucă + sufix -uliță. DEX '09 DEX '98