8 definiții pentru șoricuț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘORICÚȚ, șoricuți, s. m. Șoricel. [Var.: șorecúț s. m.] – Șoarec + suf. -uț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORICÚȚ, șoricuți, s. m. Șoricel. [Var.: șorecúț s. m.] – Șoarec + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoricuț sm [At: LB / V: ~rec~ / Pl: ~i / E: șoarec + -uț] 1-12 (Zlg; șhp) Șoricel (1-12). 13 (Zlg) Șoricel (13). 14 (Mol; îcs) De-a -u Joc în care unul dintre copii are rolul pisicii, iar celălalt al șoarecelui (1-6). 15 (Orn; Mol) Ochiul-boului (Troglodytes parvulus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORICÚȚ, șoricuți, s. m. Diminutiv al lui șoarece. Se cunoaște, Floricica, că pe-aici a mers botișorul tău de trandafir și dințișorii tăi de șoricuț. HOGAȘ, M. N. 18. – Variantă: șorecúț (ȘEZ. I 243) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORECÚȚ s. m. v. șoricuț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORECÚȚ s. m. v. șoricuț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘORECÚȚ s. m. v. șoricuț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șoricúț s. m., pl. șoricúți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șoricúț s. m., pl. șoricúți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘORICÚȚ s. v. șoricel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șoricuț s. v. ȘORICEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șoricuț, șoricuțisubstantiv masculin
- 1. Șoricel. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șoricel
- Se cunoaște, Floricica, că pe-aici a mers botișorul tău de trandafir și dințișorii tăi de șoricuț. HOGAȘ, M. N. 18. DLRLC
-
etimologie:
- Șoarec + sufix -uț. DEX '09 DEX '98