opțiuni
  • info

5 definiții pentru șonț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șonț1 sm [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 367 / V: (reg) ~nt / Pl: ~i / E: ns cf honț] (îrg; prt) Șoacăț1 (1).

șonț2, șoanță a vz șont2

ȘONȚ1, șonți, s. m. (Rar) Nume de ocară dat nemților. V. șoacăț. Mă apropiu de neamțul meu și-i zic: Măi șonțule! deschide-ți urechile-n patru. alecsandri, la TDRG.

șonț a. și m. 1. fam. șchiop; 2. (ironic) Neamț: o necăjesc fel de fel de Șonți AL. [Ung. ȘÓNTA].

1) Șonț, Șoánță s. (din Honț, porecla Sasuluĭ. Cp. cu șervănea, șoaĭtă, șomîc din hervanea, *hoaĭtă, *homic). Est. Iron. Neamț. V. șfab 2.

Intrare: șonț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șonț
  • șonțul
  • șonțu‑
plural
  • șonți
  • șonții
genitiv-dativ singular
  • șonț
  • șonțului
plural
  • șonți
  • șonților
vocativ singular
  • șonțule
  • șonțe
plural
  • șonților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șonț, șonțisubstantiv masculin

  • 1. rar Nume de ocară dat nemților. DLRLC
    diminutive: șonțișor
    • format_quote Mă apropiu de neamțul meu și-i zic: Măi șonțule! deschide-ți urechile-n patru. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.