șmirghel sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) sm~, (înv) zm~ / Pl: ? / E: ger Schmirgel] 1 (Glg) Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit Si: (rar) emeri. 2 Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau produs pe cale sintetică. 3 (Șîs hârtie de ~, hârtie ~) Hârtie acoperită cu șmirghel (2), folosită pentru curățare sau lustruire în industria lemnului, în lăcătușerie etc.

ȘMÍRGHEL s. n. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă cu granule fine de corindon; emeri. ♦ Material abraziv, în stare de pulbere, obținut prin pulverizare de emeri natural sau fabricat pe cale sintetică; (sens curent) hîrtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte.

ȘMÍRGHEL s.n. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule fine de corindon. ♦ (Tehn.) Material abraziv făcut din praful obținut din roca descrisă mai sus; emeri. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schmirgel].

ȘMÍRGHEL s. n. 1. rocă metamorfică dintr-o masă de granule fine de corindon alternând cu magnetit, abraziv. 2. hârtie sau pânză acoperită cu granule de șmirghel (1), pentru curățirea sau lustruirea lemnului, a metalului etc.; emeri. (< germ. Schmirgel)

ȘMÍRGHEL n. 1) Rocă metamorfică formată din granule fine de corindon întrebuințată ca abraziv. 2) Material abraziv pulverulent, obținut din această rocă sau pe cale sintetică. 3) Hârtie sau pânză acoperită cu un astfel de material, întrebuințată în operațiile de șlefuire și de curățare a obiectelor de metal sau de lemn. /<germ. Schmirgel

șmírghel s. n.

șmírghel s. n.

ȘMÍRGHEL s. (MIN., TEHN.) (rar) emeri (~ pentru lustruit.)

ȘMIRGHEL s. (rar) emeri. (~ pentru lustruit.)