3 definiții pentru șelământ

Explicative DEX

șelământ sn [At: LB / V: (îrg) șol~ / Pl: ~uri / E: șală2 + -ământ] (Îrg) Harnașament.

Relaționale

ȘELĂMÂNT s. v. harnașament.

șelămînt s. v. HARNAȘAMENT.

Intrare: șelământ
șelământ
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șelământ
  • șelământul
  • șelământu‑
plural
  • șelăminte
  • șelămintele
genitiv-dativ singular
  • șelământ
  • șelământului
plural
  • șelăminte
  • șelămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)