ȘALẮU², șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

șalău² sm [At: VARLAAM, C. 27 / Pl: ~ăi / E: pn szalag] (Înv) Monedă de aramă din Moldova, cu valoarea egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi.

ȘALĂU², șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

ȘALẮU², șalăi, s. m. Veche monedă care valora ¹/₄ dintr-un ban vechi; ban roșu (v. ban¹). Făcea șalăi de aramă, carii numai aice în țară îmbla 4 șalăi la un ban bun. La HEM 2418.

ȘALẮU² ~i m. (în Moldova medievală) Monedă măruntă de aramă (având o valoare egală cu a patra parte dintr-un ban). /cf. pol. szalawa, szalag

ȘALĂU s.m. (Mold.) Veche monedă de aramă. A: Tu de ierți greșala altuia, dai un șalău, iară Dumnedzău de iartă greșala ta, îț iartă o mie de zloți. VARLAAM. Direptului toată lumea cu aveare, iară necredinciosului nice un șalău. DP, 12^v. Era bănărie în cetatea Sucevei . . . și făcea șalăi de aramă, carii numai aice în țară îmbla, 4 șalăi la un ban bun. PSEUDO-MUSTE. // C: Si au pus pre dînșii dajde cîte un șalău de plug. IR 1757, 23^v. Etimologie: cf. pol. szalag, szalawa.

2) șalắŭ m. (pol. szalawa, infl. de șalăŭ 1). Un fel de ban mic de aramă moldovenesc din timpu luĭ Eŭstratie Dabija (1661) în valoare de un sfert de ban și numit și „ban răŭ” saŭ „prost” (Iorga, Negoț. 42). V. burlinc 2.

șalâu sm vz șalău¹

șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi, art. șalắii

șalău (pește; monedă veche) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii

șalău, -lăi.

șalắu (-ắi), s. m. – Monedă veche de cupru (Mold., sec. XVII). Pol. szalawa (Bogrea, Anuarul Inst. Istorie națională, III, 517; Candrea).

șalắu, șalăi, s.m. – (reg.; înv.) Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec. XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: „Asară pă scăpătat / De greu șalău mni-o pticat: / Nouă buț o deșertat” (Papahagi, 1925: 261). – Din pol. szalawa (Scriban; Bogrea, Candrea, cf. DER; DEX); din pol. szalag (MDA).

șalắu, șalăi, s.m. – Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec. XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: „Asară pă scăpătat / De greu șalău mni-o pticat: / Nouă buț o deșertat” (Papahagi 1925: 261). – Din pol. szalawa (DER, DEX).