înăuntru [At: PRAV. 1103 / V: ~l pp, (înv) înlă~, înlăuntu, înlăutru, înlân~, înlon~, înlun~, înnon-, înnun~, lân~, Ion~, Iun~, nontru, nuntru / S și: (înv) înnăuntru / Pl: (înv, sn) ~ruri / E: ml *(in) illac intro] 1 av În interiorul. 2 av (Arg; îe) A fi ~ A fi într-o închisoare. 3 av (Înv) În străinătate. 4 av (Înv; spc) În centrul Europei. 5 sn (Înv) Interior. 6 sn (Înv) Centru. 7 pp (Îf înăuntrul; construit cu genitivul) În interiorul. 8 pp (Îaf) În mijlocul.

ÎNĂÚNTRU adv. (Și în forma înlăuntru) În interior. Se înălță în vîrful picioarelor să privească înăuntru. C. PETRESCU, S. 33. E o căldură năbușitoare înăuntru și miroase a vopsea cu terebentină proaspătă. CARAGIALE, O. II 13. Să nu răzbată soarele și ploaia înlăuntru. CREANGĂ, P. 239. ◊ Fig. La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. Dară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă. EMINESCU, O. I 142. – Variante: înlăúntru, înúntru (EMINESCU, O. I 98, KOGĂLNICEANU, S. 42), înlúntru (EMINESCU, O. I 154) adv.

ÎNĂÚNTRU adv. Într-un anumit spațiu; în interior. A intra ~. [Sil. în-ă-un-tru] /<lat. in-ad-intro

înăuntru adv. 1. în interior; 2. (od. în Moldova) în centrul Europei, mai ales în Austria: a plecat înăuntru. AL. [Lat. IN INTRO].

înăúntru adv, care arată starea și mișcarea (vsl. ontrĭ, de unde vŭn-ontrĭ, despărțit în vŭ nontrĭ pin confuziune, de unde apoĭ nontrĭ îld. ontrĭ. Lat. intro poate să fi avut și el infl.). În interior: dorm, mă duc înăuntru. (Maĭ corect e a scrie în ăuntru: dorm, mă duc în ăuntru, pin ăuntru, pe din ăuntru, ĭes din ăuntru sau de din ăuntru. La Beld. 907, 1804 și 3240 în untru, 1384 și 3305 din untru). S. n., pl. urĭ. Interior: înăuntru odăiĭ, înăuntrurile caseĭ (Vechĭ: înlăuntrul vostru plin este). – Vechĭ, azĭ în Trans. Ban. înlăuntru, înlontru și înluntru, în nord în untru și în întru. Vechĭ și în nontru și în nuntru (după vsl. vŭnontrĭ).

înlontru av vz înăuntru

înluntru av vz înăuntru

nuntru av vz înăuntru

înlăuntru adv. Mold. V. înăuntru.

năuntru adv. V. înăuntru.

înlăúntru, V. înăuntru.

înlúntru, V. înăuntru.

înúntru, V. înăuntru.

înăúntru adv.

înăúntru adv.

înăuntru

înăuntru.

Înăuntru ≠ afară

înăúntru adv. – În interior. – Var. (î)nuntru, (î)nontru, (în)l(ă)untru. Mr. năuntru, megl. an(a)untru, istr. (ă)nuntru. Origine obscură. Pare a se baza pe întru, pronunțat untru, pentru a cărui var. cf. umbla și îmbla, înfla și umfla, umple și înple; der. se explică fie prin comp. cu în-, fie, ca în cazul lui înalt, prin fonetică sintactică (în untru › în nuntru). Prezența lui ă este mai puțin clară; se poate datorata unei pronunțări în nuntru, cu aceeași rupere a vocalei ca în prooroc, greer, etc. sau comp. abintro, cf. abintro › abruz. davendrę, sard. aintru. Cuvîntul rom. coincide în parte cu sl. vŭnǫtrĭ, unǫtrĭ „înăuntru”; însă explicația pe baza sl. (Cihac, II, 147; Scriban) nu pare posibilă. După Tiktin și DAR, din lat. in illac intro; după Candrea, de la in ad intro. Cf. Moser 433. Lăuntru pare să fi rezultat în urma unei disimilări de la în năuntru; și de aici der. foarte recent, lăuntric, adj. (interior). – Der. dinăuntru, adv. (în interior), cf. dinafară, dinapoi.