9 definiții pentru înălțătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂLȚĂTÚRĂ, înălțaturi, s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură.

înălțătu sf [At: ODOBESCU, S. II, 224 / Pl: ~ri / E: înălța + -tură] (Rar) Ridicătură (de pământ) Si: colină1, deal (1), înălțime (6), movilă.

ÎNĂLȚĂTÚRĂ s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură.

ÎNĂLȚĂTÚRĂ s. f. (Rar) Ridicătură (de pămînt), înălțime. În marginea pădurii... pe o înălțătură, stau trei rînduri de șanțuri vechi. ODOBESCU, S. II 224.

înălțătúră f., pl. ĭ. Loc înălțat, rîdicătură. V. estradă, prispă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înălțătúră s. f., g.-d. art. înălțătúrii; pl. înălțătúri

înălțătúră s. f., g.-d. art. înălțătúrii; pl. înălțătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNĂLȚĂTÚRĂ s. v. dâmb, înălțime, ridicătură.

înălțătu s. v. DÎMB. ÎNĂLȚIME. RIDICĂTURĂ.

Intrare: înălțătură
înălțătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălțătu
  • ‑nălțătu
  • înălțătura
  • ‑nălțătura
plural
  • înălțături
  • ‑nălțături
  • înălțăturile
  • ‑nălțăturile
genitiv-dativ singular
  • înălțături
  • ‑nălțături
  • înălțăturii
  • ‑nălțăturii
plural
  • înălțături
  • ‑nălțături
  • înălțăturilor
  • ‑nălțăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înălțătu, înălțăturisubstantiv feminin

  • 1. rar Ridicătură (de pământ). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În marginea pădurii... pe o înălțătură, stau trei rînduri de șanțuri vechi. ODOBESCU, S. II 224. DLRLC
etimologie:
  • Înălța + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.