7 definiții pentru înăbușire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNĂBUȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; fig. reprimare. – V. înăbuși.
ÎNĂBUȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; fig. reprimare. – V. înăbuși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înăbușire sf [At: DA ms / S și: (înv) înnă~/ Pl: ~ri / E: înăbuși] 1-2 (Rar) Țâșnire (a lacrimilor sau) a sângelui Si: înăbușit1 (1-2). 3 Împiedicare a creșterii și dezvoltării plantelor de către buruieni Si: înăbușit1 (3). 4 Înfășurare a cuiva în multe haine pentru a transpira ca să-i scadă febra Si: înăbușit1 (4). 5 Reprimare a acțiunilor, mișcărilor și manifestărilor sociale Si: înăbușit1 (5). 6 Sufocare. 7-8 Acoperire a focului cu cenușă pentru (a-l stinge sau) a-l face să ardă mocnit Si: înăbușit1 (7-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNĂBUȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși. 1. Sufocare. 2. Reprimare. Înăbușirea criticii. ▭ Fără o luptă îndîrjită și fără înăbușirea prin forță a împotrivirii exploatatorilor nu poate fi construită societatea socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 444.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înăbușíre s. f., g.-d. art. înăbușírii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înăbușíre s. f., g.-d. art. înăbușírii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNĂBUȘÍRE s. 1. v. asfixie. 2. v. reprimare. 3. v. stingere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNĂBUȘIRE s. 1. asfixie, asfixiere, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de ~.) 2. reprimare, (înv.) supresiune, (fig.) sugrumare. (~ unei răscoale.) 3. stingere. (~ unui incendiu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înăbușire, înăbușirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înăbuși. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sufocare
- 1.1. Reprimare. DEX '09 DLRLCsinonime: reprimare
- Înăbușirea criticii. DLRLC
- Fără o luptă îndîrjită și fără înăbușirea prin forță a împotrivirii exploatatorilor nu poate fi construită societatea socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 444. DLRLC
-
-
etimologie:
- înăbuși DEX '98 DEX '09