opțiuni
  • info

23 de definiții pentru întronat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRONÁT, -Ă, întronați, -te, adj. 1. Care a fost uns pe tron. 2. Fig. Care a fost stabilit, introdus, instaurat. – V. întrona.

întronat, ~ă a [At: DEX / V: ~nit / Pl: ~ați, ~e / E: întrona] 1 Care a fost urcat pe tron ca rege, domn, împărat Si: încoronat, înscăunat. 2 Care a devenit stăpân. 3 Statornicit. 4 Instaurat. 5 (Fig) Așternut.

ÎNTRONÁT, -Ă, întronați, -te, adj. 1. Care a fost uns pe tron. 2. Care a fost stabilit, introdus, instaurat. – V. întrona.

ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) așeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.

ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) așeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.

introna v vz întrona

întrona vtr [At: ȘINCAI, ap. DDRF / V: in~, (cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: în + tron] 1-2 A (se) urca pe tron ca rege, domn, împărat Si: a (se) încorona, a (se) înscăuna, (înv) a se întroniza (1-2). 3-4 (Fig) (A face să devină sau) a deveni stăpân Si: (înv) a se întroniza (3-4). 5-6 A (se) statornici. 7-8 A (se) instaura. 9-10 (Fig) A (se) așterne.

întronit, ~ă a vz întronat

ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Refl. A deveni stăpîn, a se statornici; a se așterne peste tot.

ÎNTRONÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [< în- + trona, după fr. introniser, it. intronizzare].

ÎNTRONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (fig.) a (se) instala, a (se) statornici. (după fr. introniser)

A ÎNTRONÁ ~éz tranz. A face să se întroneze; a înscăuna. [Sil. în-tro-] /în + tron

A SE ÎNTRONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre domnitori, regi, împărați) A se așeza pe tron; a se înscăuna. 2) A se stabili domnind; a se instaura. /în + tron

întronà v. 1. a pune pe tron; 2. a se urca pe tron.

*întronéz, v. tr. (d. tron). Instalez, pun pe tron, înscăunez: a întrona un rege, (fig.) anarhia în locu ordiniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întroná (a ~) vb., ind. prez. 3 întroneáză

întroná vb., ind. prez. 1 sg. întronéz, 3 sg. și pl. întroneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întronéze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRONÁT adj. înscăunat. (Domnitor ~.)

ÎNTRONAT adj. înscăunat. (Domnitor ~.)

ÎNTRONÁ vb. v. înscăuna.

ÎNTRONÁ vb. v. instaura, stabili, statornici.

ÎNTRONA vb. a înscăuna, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.)

întrona vb. v. STABILI. STATORNICI.

A întrona ≠ a detrona

Intrare: întronat
întronat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întronat
  • ‑ntronat
  • întronatul
  • întronatu‑
  • ‑ntronatul
  • ‑ntronatu‑
  • întronată
  • ‑ntronată
  • întronata
  • ‑ntronata
plural
  • întronați
  • ‑ntronați
  • întronații
  • ‑ntronații
  • întronate
  • ‑ntronate
  • întronatele
  • ‑ntronatele
genitiv-dativ singular
  • întronat
  • ‑ntronat
  • întronatului
  • ‑ntronatului
  • întronate
  • ‑ntronate
  • întronatei
  • ‑ntronatei
plural
  • întronați
  • ‑ntronați
  • întronaților
  • ‑ntronaților
  • întronate
  • ‑ntronate
  • întronatelor
  • ‑ntronatelor
vocativ singular — —
plural — —
întronit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întronit
  • ‑ntronit
  • întronitul
  • ‑ntronitul
  • întronită
  • ‑ntronită
  • întronita
  • ‑ntronita
plural
  • întroniți
  • ‑ntroniți
  • întroniții
  • ‑ntroniții
  • întronite
  • ‑ntronite
  • întronitele
  • ‑ntronitele
genitiv-dativ singular
  • întronit
  • ‑ntronit
  • întronitului
  • ‑ntronitului
  • întronite
  • ‑ntronite
  • întronitei
  • ‑ntronitei
plural
  • întroniți
  • ‑ntroniți
  • întroniților
  • ‑ntroniților
  • întronite
  • ‑ntronite
  • întronitelor
  • ‑ntronitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrona, întronezverb

etimologie:

întronat, întronatăadjectiv

  • 1. Care a fost uns pe tron. DEX '09 DEX '98
    sinonime: înscăunat
  • 2. figurat Care a fost stabilit, introdus, instaurat. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi întrona DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.