opțiuni
  • info

13 definiții pentru întrepătrundere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREPĂTRÚNDERE, întrepătrunderi, s. f. Acțiunea de a se întrepătrunde și rezultatul ei. – V. întrepătrunde.

ÎNTREPĂTRÚNDERE, întrepătrunderi, s. f. Acțiunea de a se întrepătrunde și rezultatul ei. – V. întrepătrunde.

întrepătrundere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: întrepătrunde] 1 Pătrundere reciprocă. 2 (Fig) Amestecare.

ÎNTREPĂTRÚNDERE, întrepătrunderi, s. f. Acțiunea de a se întrepătrunde și rezultatul ei; pătrundere reciprocă.

ÎNTREPĂTRÚNDE, întrepătrúnd, vb. III. Refl. recipr. A se pătrunde reciproc. – Între1- + pătrunde.

ÎNTREPĂTRÚNDE, întrepătrúnd, vb. III. Refl. recipr. A se pătrunde reciproc. – Între1- + pătrunde.

întrepătrunde vrr [At: DA ms / Pzi: întrepătrund / E: între + pătrunde] 1 A se pătrunde reciproc. 2 (Fig) A se amesteca.

ÎNTREPĂTRÚNDE, întrepătrúnd, vb. III. Refl. reciproc. A se pătrunde unul pe altul, a străbate unul prin altul. O zeamă carnală se întrepătrunde cu plăcile metalice, împrăștiind un miros de oaie opărită. SAHIA, N. 34.

A SE ÎNTREPĂTRÚNDE pers. 3 se întrepătrúnd intranz. A se pătrunde reciproc (cu cineva sau ceva). [Sil. în-tre-pă-trun-] /între- + a pătrunde

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrepătrúndere (-pă-trun-) s. f., g.-d. art. întrepătrúnderii; pl. întrepătrúnderi

întrepătrúndere s. f. pătrundere

!întrepătrúnde (a se ~) (-pă-trun-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se întrepătrúnde, imperf. 3 sg. se întrepătrundeá, perf. s. 3 sg. se întrepătrúnse; conj. prez. 3 să se întrepătrúndă; ger. întrepătrunzấndu-se; part. întrepătrúns

întrepătrúnde vb. pătrunde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTREPĂTRÚNDERE s. interpenetrație, osmoză.

ÎNTREPĂTRUNDERE s. interpenetrație.

Intrare: întrepătrundere
întrepătrundere substantiv feminin
  • silabație: -pă-trun- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrepătrundere
  • ‑ntrepătrundere
  • întrepătrunderea
  • ‑ntrepătrunderea
plural
  • întrepătrunderi
  • ‑ntrepătrunderi
  • întrepătrunderile
  • ‑ntrepătrunderile
genitiv-dativ singular
  • întrepătrunderi
  • ‑ntrepătrunderi
  • întrepătrunderii
  • ‑ntrepătrunderii
plural
  • întrepătrunderi
  • ‑ntrepătrunderi
  • întrepătrunderilor
  • ‑ntrepătrunderilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrepătrunde, întrepătrundverb

  • 1. A se pătrunde reciproc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O zeamă carnală se întrepătrunde cu plăcile metalice, împrăștiind un miros de oaie opărită. SAHIA, N. 34. DLRLC
etimologie:
  • Între- + pătrunde DEX '09 DEX '98

întrepătrundere, întrepătrunderisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se întrepătrunde și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi întrepătrunde DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.