opțiuni
  • info

15 definiții pentru întraurit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRAURÍT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Înv. și pop.) De aur; aurit. [Pr.: -tra-u-] – V. întrauri.

întraurit, ~ă a [At: (a. 1780) IORGA, S. D. XII, 293 / P: ~tra-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: întrauri] (Îvp) 1 Aurit. 2 (Rar) De aurit.

ÎNTRAURÍT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Rar) De aur; aurit. [Pr.: -tra-u-] – V. întrauri.

ÎNTRAURÍT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Rar) De aur, aurit. Degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17.

ÎNTRAURÍ, întrauresc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A auri. [Pr.: -tra-u-] – Întru + auri.

ÎNTRAURÍ, întrauresc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A auri. [Pr.: -tra-u-] – Întru + auri.

întrauri vt [At: LB / P: ~tra-u~ / Pzi: ~resc / E: întru- + auri] (Îvp) A auri.

ÎNTRAURÍ, întrauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi cu un strat subțire de aur; a auri. (Fig.) Căpșorul blond întraurit de soare Se razemă pe mîna dalbă. IOSIF, P. 18.

aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.

întraurésc, V. auresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!întraurí (înv., pop.) (în-tra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întraurésc, imperf. 3 sg. întraureá; conj. prez. 3 să întraureáscă

întraurí vb. (sil. -u-; mf. într-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întraurésc, imperf. 3 sg. întraureá; conj. prez. 3 sg. și pl. întraureáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRAURÍT adj. v. aurit.

întraurit adj. v. AURIT.

ÎNTRAURÍ vb. v. auri.

întrauri vb. v. AURI.

Intrare: întraurit
întraurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întraurit
  • ‑ntraurit
  • întrauritul
  • întrauritu‑
  • ‑ntrauritul
  • ‑ntrauritu‑
  • întraurită
  • ‑ntraurită
  • întraurita
  • ‑ntraurita
plural
  • întrauriți
  • ‑ntrauriți
  • întrauriții
  • ‑ntrauriții
  • întraurite
  • ‑ntraurite
  • întrauritele
  • ‑ntrauritele
genitiv-dativ singular
  • întraurit
  • ‑ntraurit
  • întrauritului
  • ‑ntrauritului
  • întraurite
  • ‑ntraurite
  • întrauritei
  • ‑ntrauritei
plural
  • întrauriți
  • ‑ntrauriți
  • întrauriților
  • ‑ntrauriților
  • întraurite
  • ‑ntraurite
  • întrauritelor
  • ‑ntrauritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întraurit, întraurităadjectiv

  • 1. învechit popular De aur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aurit
    • format_quote Degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrauri DEX '09 DEX '98

întrauri, întraurescverb

  • 1. învechit popular A acoperi cu un strat subțire de aur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: auri
    • format_quote Căpșorul blond întraurit de soare Se razemă pe mîna dalbă. IOSIF, P. 18. DLRLC
etimologie:
  • Întru + auri DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.