însângerat, ~ă a [At: CONACHI, P. 182 / V: (înv) ~sin~ / Pl: ~ați, ~e / E: însângera] 1 Căruia i s-a provocat o hemoragie. 2 Plin de sânge. 3 Pătat de sânge. 4 (Fig) Înroșit² (5). 5 Congestionat.

ÎNSÂNGERÁ, însângerez, vb. I. Tranz. A face să curgă sânge, a umple de sânge. ♦ A păta ceva cu sânge. ♦ Fig. A înroși. – În + sângera.

însângera vt [At: DUNĂREANU, CH. 131 / V: (înv) ~sin~ / Pzi: ~rez / E: în- + sângera] 1 A face să curgă sânge Si: a sângera. 2 A se umple de sânge. 3 (Fig) A înroși (7). 4 A păta ceva cu sânge.

ÎNSÂNGERÁ, însângerez, vb. I. Tranz. A face să curgă sânge, a umple de sânge. ♦ A păta ceva cu sânge. – În + sângera.

ÎNSÎNGERÁ, însîngerez, vb. I. Tranz. A face să sîngereze, a umple de sînge. Ghimpii trandafirilor i-au însîngerat mîna. ♦ A acoperi de sînge, a păta cu sînge. De sus de pe acoperiș se aruncase cineva... și însîngerase pietrele caldarîmului. PAS, Z. I 310. ♦ Fig. A înroși. Jos în vale, apa însîngerată de lumina focului. CAMILAR, N. I 92. Soarele, coborîndu-și razele, însîngera acoperișul de olane. DUNĂREANU, N. 29.

ÎNSÎNGERÁT, -Ă, însîngerați, -te, adj. Plin de sînge, acoperit de sînge; care sîngerează. Rănitul zăcea însîngerat. ◊ (Poetic) M-am luptat Corp la corp cu traiul zilnic și cu soarta ne-mpăcată Sub a căreia sandală inima-mi însîngerată Chiar și astăzi e strivită, fără-nvins a mă fi dat. MACEDONSKI, O. I 11. ♦ Fig. Roșu-aprins. În nisipul fierbinte se scaldă cîteva găini, păzite de un cocoș mic, cu creasta însîngerată. REBREANU, I 10. ♦ (Impropriu) Injectat. Pufnind pe nări, ea căuta spre mal cu ochii însîngerați, cu botul deschis. BART, S. M. 93.

A ÎNSÂNGERÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A umple de sânge. 2) A păta cu sânge. 3) fig. A colora cu roșu; a înroși. /în + a sângera

însângerà v. a stropi cu sânge.

însîngeréz, V. sîngerez.

2) sî́nger și (ob.) -réz, a -á v. intr. (lat. sánguino, -náre [intr.], it. sanguinare, pv. sangnar, fr. saigner, cat. sp. pg. sangrar). Emit sînge: rana sîngerează încă. Fig. Inima îmĭ sîngerează. V. tr. Lovesc în cît să curgă sînge: glonțu l-a sîngerat la un picĭor. – Și însîngerez ca v. tr.

însângerá (a ~) vb., ind. prez. 3 însângereáză

însângerá vb., ind. prez. 1 sg. însângeréz, 3 sg. și pl. însângereáză

ÎNSÂNGERÁT adj. 1. sângerat, (astăzi rar) sângerând, (înv. și reg.) sângios, (înv.) cruntat, încruntat, sângeros. (Un om ~.) 2. v. injectat.

ÎNSÂNGERÁ vb. v. sângera.

ÎNSÎNGERA vb. a (se) înroși, a (se) roși, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorîți. (S-a ~ tot la rană.)

ÎNSÎNGERAT adj. 1. sîngerat, (astăzi rar) sîngerînd, (înv. și reg.) sîngios, (înv.) cruntat, încruntat, sîngeros. (Un om ~.) 2. (MED.) congestionat, injectat, înroșit, roșu, sîngerat, (rar) sîngeros. (Ochi ~.)