16 definiții pentru înstrunat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTRUNÁT, -Ă, înstrunați, -te, adj. 1. Acordat. 2. Strâns în chingă, în frâu; strunit. ♦ Fig. Potolit; înfrânat; strunit. – V. înstruna.

ÎNSTRUNÁT, -Ă, înstrunați, -te, adj. 1. Acordat. 2. Strâns în chingă, în frâu; strunit. ♦ Fig. Potolit; înfrânat; strunit. – V. înstruna.

înstrunat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: înstruna] 1-6 Înstrunare (1-6).

înstrunat2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 199/24 / Pl: ~ați, ~e / E: înstruna] 1 Cu struna întinsă. 2 (D. un instrument cu coarde) Acordat. 3 Cântat la un instrument cu coarde. 4 Legat strâns. 5 (Spc; d. animale de călărie) Strâns în chingă sau în frâu. 6 (Fig) Reținut de la o acțiune.

ÎNSTRUNÁT, -Ă, înstrunați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale) Acordat. Chitară înstrunată. 2. Strîns în chingă, înfrînat. Murgu... Înfrînat, înstrunat, Bun de încălecat. PĂSCULESCU, L. P. 41. ♦ Fig. Potolit. Îndată ce suflările înstrunate ale zefirului reîncep a deștepta puterile fecundării. ODOBESCU, S. III 41.

ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună.

ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună.

înstruna vt [At: ODOBESCU, I, 86/17 / Pzi: înstrun, ~nez / E: în- + strună] 1 (Înv) A întinde struna unui instrument. 2 A acorda un instrument muzical cu coarde. 3 (Fig) A cânta la un instrument cu coarde. 4 A lega strâns. 5 (Spc) A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul Si: a struni. 6 (Fig) A reține de la o acțiune Si: a înfrâna, a stăvili, a struni.

ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical întinzîndu-i coardele. Iau vioara unui greier și-o înstrun să-mi placă mie. LESNEA, A. 141. Italianul începu a-și înstruna vioara. ARDELEANU, D. 95. Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cîntări bogată. EMINESCU, O. IV 120. ♦ (Prin analogie) A încorda. Înstrună iute arcul, puse săgeata și o luă la cătare. ISPIRESCU, L. 195. 2. (Cu privire la animale de călărie) A strînge (cu chingile, cu frîul, cu zăbala). V. înfrîna. Puse șaua pe Murga... o înstrună bine. DELAVRANCEA, S. 242. Frîul În cap îi băga, Frumușel Mi-l înstruna. TEODORESCU, P. P. 600. ◊ Fig. Se dete afund și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo, înstrunat și înjghebat în albia apelor sale. ISPIRESCU, U. 73. Lupul cu puii săi pustiază codrii fără d-a bănui lațul ce-i va înstruna într-o zi pe toți. ODOBESCU, S. I 86.

A ÎNSTRUNÁ înstrún tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face să producă sunetele necesare prin întinderea sau slăbirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori, frânghii, cabluri) A întinde ca pe o strună. 3) (animale de călărie) A stăpâni prin strângerea chingilor sau a frâului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrânge să urmeze calea cea dreaptă. /în + strună

înstrunà v. 1. a încorda: a înstruna arcul; 2. a înfrâna: lațul ce-i va înstruna pe lupi; 3. fig. înstrunându-și mânia OD.

înstrún și -éz, a v. tr. (d. strună). Încordez, întind struna: a înstruna arcu, vioara. Înzăbălez. Fig. Strunesc, înfrînez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înstruná (a ~) vb., ind. prez. 3 înstrúnă/înstruneáză

înstruná vb., ind. prez. 1 sg. înstrún/înstrunéz, 3 sg. și pl. înstrúnă/înstruneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSTRUNÁT adj. 1. (MUZ.) acordat. (Vioară ~.) 2. încordat, întins, strâns, strunit. (Arc ~.)

ÎNSTRUNAT adj. 1. (MUZ.) acordat. (Vioară ~.) 2. încordat, întins, strîns, strunit. (Arc ~.)

ÎNSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. încorda.

ÎNSTRUNA vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. a încorda, a întinde, a struni. (A ~ arcul.)

Intrare: înstrunat
înstrunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstrunat
  • ‑nstrunat
  • înstrunatul
  • înstrunatu‑
  • ‑nstrunatul
  • ‑nstrunatu‑
  • înstruna
  • ‑nstruna
  • înstrunata
  • ‑nstrunata
plural
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
  • înstrunații
  • ‑nstrunații
  • înstrunate
  • ‑nstrunate
  • înstrunatele
  • ‑nstrunatele
genitiv-dativ singular
  • înstrunat
  • ‑nstrunat
  • înstrunatului
  • ‑nstrunatului
  • înstrunate
  • ‑nstrunate
  • înstrunatei
  • ‑nstrunatei
plural
  • înstrunați
  • ‑nstrunați
  • înstrunaților
  • ‑nstrunaților
  • înstrunate
  • ‑nstrunate
  • înstrunatelor
  • ‑nstrunatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstrunat, înstrunaadjectiv

  • 1. Acordat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acordat
    • format_quote Chitară înstrunată. DLRLC
  • 2. Strâns în chingă, în frâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Murgu... Înfrînat, înstrunat, Bun de încălecat. PĂSCULESCU, L. P. 41. DLRLC
    • 2.1. figurat Potolit, strunit, înfrânat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îndată ce suflările înstrunate ale zefirului reîncep a deștepta puterile fecundării. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
etimologie:
  • vezi înstruna DEX '09 DEX '98

înstruna, înstrun / înstruna, înstrunezverb

  • 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acorda
    • format_quote Iau vioara unui greier și-o înstrun să-mi placă mie. LESNEA, A. 141. DLRLC
    • format_quote Italianul începu a-și înstruna vioara. ARDELEANU, D. 95. DLRLC
    • format_quote Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cîntări bogată. EMINESCU, O. IV 120. DLRLC
    • 1.1. prin analogie Încorda, întinde. DLRLC
      • format_quote Înstrună iute arcul, puse săgeata și o luă la cătare. ISPIRESCU, L. 195. DLRLC
  • 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: struni
    • format_quote Puse șaua pe Murga... o înstrună bine. DELAVRANCEA, S. 242. DLRLC
    • format_quote Frîul În cap îi băga, Frumușel Mi-l înstruna. TEODORESCU, P. P. 600. DLRLC
    • format_quote figurat Se dete afund și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo, înstrunat și înjghebat în albia apelor sale. ISPIRESCU, U. 73. DLRLC
    • format_quote figurat Lupul cu puii săi pustiază codrii fără d-a bănui lațul ce-i va înstruna într-o zi pe toți. ODOBESCU, S. I 86. DLRLC
etimologie:
  • În + strună DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.