16 definiții pentru înstrunat
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSTRUNÁT, -Ă, înstrunați, -te, adj. 1. Acordat. 2. Strâns în chingă, în frâu; strunit. ♦ Fig. Potolit; înfrânat; strunit. – V. înstruna.
ÎNSTRUNÁT, -Ă, înstrunați, -te, adj. 1. Acordat. 2. Strâns în chingă, în frâu; strunit. ♦ Fig. Potolit; înfrânat; strunit. – V. înstruna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înstrunat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: înstruna] 1-6 Înstrunare (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înstrunat2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 199/24 / Pl: ~ați, ~e / E: înstruna] 1 Cu struna întinsă. 2 (D. un instrument cu coarde) Acordat. 3 Cântat la un instrument cu coarde. 4 Legat strâns. 5 (Spc; d. animale de călărie) Strâns în chingă sau în frâu. 6 (Fig) Reținut de la o acțiune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTRUNÁT, -Ă, înstrunați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale) Acordat. Chitară înstrunată. 2. Strîns în chingă, înfrînat. Murgu... Înfrînat, înstrunat, Bun de încălecat. PĂSCULESCU, L. P. 41. ♦ Fig. Potolit. Îndată ce suflările înstrunate ale zefirului reîncep a deștepta puterile fecundării. ODOBESCU, S. III 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înstruna vt [At: ODOBESCU, I, 86/17 / Pzi: înstrun, ~nez / E: în- + strună] 1 (Înv) A întinde struna unui instrument. 2 A acorda un instrument muzical cu coarde. 3 (Fig) A cânta la un instrument cu coarde. 4 A lega strâns. 5 (Spc) A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul Si: a struni. 6 (Fig) A reține de la o acțiune Si: a înfrâna, a stăvili, a struni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical întinzîndu-i coardele. Iau vioara unui greier și-o înstrun să-mi placă mie. LESNEA, A. 141. Italianul începu a-și înstruna vioara. ARDELEANU, D. 95. Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cîntări bogată. EMINESCU, O. IV 120. ♦ (Prin analogie) A încorda. Înstrună iute arcul, puse săgeata și o luă la cătare. ISPIRESCU, L. 195. 2. (Cu privire la animale de călărie) A strînge (cu chingile, cu frîul, cu zăbala). V. înfrîna. Puse șaua pe Murga... o înstrună bine. DELAVRANCEA, S. 242. Frîul În cap îi băga, Frumușel Mi-l înstruna. TEODORESCU, P. P. 600. ◊ Fig. Se dete afund și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo, înstrunat și înjghebat în albia apelor sale. ISPIRESCU, U. 73. Lupul cu puii săi pustiază codrii fără d-a bănui lațul ce-i va înstruna într-o zi pe toți. ODOBESCU, S. I 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNSTRUNÁ înstrún tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face să producă sunetele necesare prin întinderea sau slăbirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori, frânghii, cabluri) A întinde ca pe o strună. 3) (animale de călărie) A stăpâni prin strângerea chingilor sau a frâului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrânge să urmeze calea cea dreaptă. /în + strună
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înstrunà v. 1. a încorda: a înstruna arcul; 2. a înfrâna: lațul ce-i va înstruna pe lupi; 3. fig. înstrunându-și mânia OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înstrún și -éz, a -á v. tr. (d. strună). Încordez, întind struna: a înstruna arcu, vioara. Înzăbălez. Fig. Strunesc, înfrînez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înstruná (a ~) vb., ind. prez. 3 înstrúnă/înstruneáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înstruná vb., ind. prez. 1 sg. înstrún/înstrunéz, 3 sg. și pl. înstrúnă/înstruneáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSTRUNÁT adj. 1. (MUZ.) acordat. (Vioară ~.) 2. încordat, întins, strâns, strunit. (Arc ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSTRUNAT adj. 1. (MUZ.) acordat. (Vioară ~.) 2. încordat, întins, strîns, strunit. (Arc ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. încorda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSTRUNA vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. a încorda, a întinde, a struni. (A ~ arcul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înstrunat, înstrunatăadjectiv
- 1. Acordat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acordat
- Chitară înstrunată. DLRLC
-
-
- Murgu... Înfrînat, înstrunat, Bun de încălecat. PĂSCULESCU, L. P. 41. DLRLC
-
- Îndată ce suflările înstrunate ale zefirului reîncep a deștepta puterile fecundării. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
-
-
etimologie:
- înstruna DEX '09 DEX '98
înstruna, înstrun / înstruna, înstrunezverb
- 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acorda
- Iau vioara unui greier și-o înstrun să-mi placă mie. LESNEA, A. 141. DLRLC
- Italianul începu a-și înstruna vioara. ARDELEANU, D. 95. DLRLC
- Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cîntări bogată. EMINESCU, O. IV 120. DLRLC
-
- Înstrună iute arcul, puse săgeata și o luă la cătare. ISPIRESCU, L. 195. DLRLC
-
-
- 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: struni
- Puse șaua pe Murga... o înstrună bine. DELAVRANCEA, S. 242. DLRLC
- Frîul În cap îi băga, Frumușel Mi-l înstruna. TEODORESCU, P. P. 600. DLRLC
- Se dete afund și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo, înstrunat și înjghebat în albia apelor sale. ISPIRESCU, U. 73. DLRLC
- Lupul cu puii săi pustiază codrii fără d-a bănui lațul ce-i va înstruna într-o zi pe toți. ODOBESCU, S. I 86. DLRLC
-
etimologie:
- În + strună DEX '09 DEX '98