9 definiții pentru înspăimântare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSPĂIMÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; spaimă. – V. înspăimânta.
înspăimântare sf [At: CORESI, EV. 127/34 / Pl: ~tări / E: înspăimânta] 1 Înfricoșare. 2 (Înv) Rușine. 3 (Îlav) Cu (sau de, în) ~ De speriat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSPĂIMÂNTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; spaimă. – V. înspăimânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNSPĂIMÎNTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înspăimînta; îngrozire, spaimă. – Variantă: (învechit) spăimîntáre (ALECSANDRI, P. II 178) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPĂIMÎNTÁRE s. f. v. înspăimîntare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înspăimântáre s. f., g.-d. art. înspăimântắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înspăimântáre s. f., g.-d. art. înspăimântării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSPĂIMÂNTÁRE s. v. groază.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSPĂIMÎNTARE s. groază, încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (~ pe care o simte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înspăimântare, înspăimântărisubstantiv feminin
etimologie:
- înspăimânta DEX '09 DEX '98