4 definiții pentru însoțit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSOȚÍT s. n. Însoțire. – V. însoți.
ÎNSOȚÍT s. n. Însoțire. – V. însoți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
însoțit1 sn [At: TEODORESCU, P. P. 411 / Pl: ~uri / E: însoți] 1-5 Însoțire (1-5). 6 Căsătorie. 7 (Pop) Împerechere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
însoțít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
însoțít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: însoțit (s.n.)
însoțit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
însoțit, însoțiturisubstantiv neutru
- 1. Însoțire. DEX '09 DEX '98sinonime: însoțire
etimologie:
- însoți DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.