12 definiții pentru înrămare
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înrămare sf [At: MDA ms / Pl: ~mări / E: înrăma] Punere a unui obiect în ramă.
ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. – În + ramă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. – În + ramă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înrăma vt [At: DEX / Pzi: ~mez / E: în- + ramă] A pune un obiect în ramă Si: a încadra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune (un obiect) în ramă. V. încadra. Fericită, Adriana îl rugă să le primească [tablourile] din partea lor, scuzîndu-se că nu au avut posibilitatea să le înrămeze. CAMIL PETRESCU, N. 168.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNRĂMÁ ~éz tranz. A pune în ramă; a încadra. /în + ramă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*înraméz, a -ămá, v. tr. (d. ramă). Pun în ramă, încadrez (un tabloŭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înrămá (a ~) vb., ind. prez. 3 înrămeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înrămá vb., ind. prez. 1 sg. înrăméz, 3 sg. și pl. înrămeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNRĂMÁRE s. încadrare. (~ unui tablou.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNRĂMARE s. încadrare. (~ unui tablou.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNRĂMÁ vb. a încadra. (A ~ un tablou.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNRĂMA vb. a încadra. (A ~ un tablou.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înrămare, înrămărisubstantiv feminin
- 1. Încadrare. Sinonimesinonime: încadrare
înrăma, înrămezverb
- 1. A pune un obiect în ramă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încadra
- Fericită, Adriana îl rugă să le primească [tablourile] din partea lor, scuzîndu-se că nu au avut posibilitatea să le înrămeze. CAMIL PETRESCU, N. 168. DLRLC
-
etimologie:
- În + ramă DEX '09 DEX '98