8 definiții pentru înrobitor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNROBITÓR, -OÁRE, înrobitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care înrobește pe cineva. – Înrobi + suf. -tor.
ÎNROBITÓR, -OÁRE, înrobitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care înrobește pe cineva. – Înrobi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înrobitor, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: înrobi + -(i)itor)] 1-2 (Persoană) care înrobește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNROBITÓR, -OÁRE, înrobitori, -oare, adj. Care înrobește pe cineva sau îl aduce în stare de robie. 8 milioane de muncitori și funcționari au spus «Nu» politicii economice înrobitoare a marelui capital. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/4. ◊ (Substantivat) În lupta împotriva înrobitorilor fasciști, poporul sovietic a dat dovadă de un eroism neasemuit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 2/5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNROBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane, popoare) Care subjugă, aduce în stare de robie pe alții. /v. a înrobi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înrobitór adj. m., s. m., pl. înrobitóri; f. sg. și pl. înrobitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înrobitór adj. m., s. m., pl. înrobitóri; f. sg. și pl. înrobitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNROBITÓR adj., s. robitor, (rar) subjugător, (înv.) prădător. (Stat ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNROBITOR adj., s. robitor, (rar) subjugător, (înv.) prădător. (Stat ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
înrobitor, înrobitorisubstantiv masculin înrobitoare, înrobitoaresubstantiv feminin înrobitor, înrobitoareadjectiv
- 1. (Persoană) care înrobește pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: dezrobitor
- 8 milioane de muncitori și funcționari au spus «Nu» politicii economice înrobitoare a marelui capital. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/4. DLRLC
- În lupta împotriva înrobitorilor fasciști, poporul sovietic a dat dovadă de un eroism neasemuit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 2/5. DLRLC
-
etimologie:
- Înrobi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98