9 definiții pentru înregistrator (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. – Înregistra + suf. -tor.
ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. – Înregistra + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înregistrator, ~oare smf,[1] a [At: STAMATI, ap. DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: înregistra + -tor] 1-2 (Aparat, dispozitiv) care înregistrează.
- Deși este marcat doar ca smf, explicația face referire la un obiect. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Aparat) care înregistrează. Aparat înregistrator.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNREGISTRATÓR, OÁRE adj., s.n. (Aparat) care înregistrează. [< înregistra + -tor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE adj., s. n. (aparat, dispozitiv) care înregistrează. (după fr. enregistreur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ÎNREGISTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care înregistrează. /a înregistra + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*înregistratór, -oáre adj. și s. Care are funcțiunea de a înregistra. V. registrator.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înregistratór1 adj. m., pl. înregistratóri; f. sg. și pl. înregistratoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înregistratór adj. m., pl. înregistratóri; f. sg. și pl. înregistratoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înregistrator, înregistratoareadjectiv înregistrator, înregistratoaresubstantiv neutru
- 1. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Aparat înregistrator. DLRLC
-
etimologie:
- Înregistra + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN
- enregistreur MDN '00