înmatriculat¹ sn [At: DA ms / V: in~ / Pl: (nob) ~uri / E: înmatricula] 1-4 Înmatriculare (1-4).

înmatriculat², ~ă sf [At: DA ms / V: in~ / Pl: ~ați, ~e / E: înmatricula] 1 (D. elevi) înscris într-o școală. 2 (D. elevi) Care a primit un număr matricol. 3 (D. recruți) Care a fost înscris în matricola unei unități militare. 4 (D. vehicule) Care a primit număr de înmatriculare și poate circula.

inmatricula v vz înmatricula

înmatricula vtr [At: DA ms / V: in~ / Pzi: ~lez / E: fr immatriculer] 1-2 (D. copiii de școală) A (se) înscrie în școală. 3-4 (D. recruți) A (se) înscrie în matricola unei unități militare. 5 vt (D. vehicule) A primi număr de înmatriculare și a putea circula.

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. A înscrie în matriculă.

ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].

ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)

A ÎNMATRICULÁ ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare

înmatriculà v. a înscrie în ordine alfabetică sau numerică, într’o matriculă.

*imatriculéz v. tr. Înregistrez, înscriŭ în matriculă. – Și înmatriculez.

*inmatriculéz, V. imatriculez.

înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 înmatriculeáză

înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. și pl. înmatriculeáză

ÎNMATRICULÁT adj. înregistrat, (înv.) matriculat. (Vehicul înmatriculat.)

ÎNMATRICULAT adj. (înv.) matriculat. (Bun ~.)

ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)

ÎNMATRICULA vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)