opțiuni
  • info

11 definiții pentru îngăla

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

îngăla1 [At: PRAV. MOLD. / Pzi: ~lez, (rar) îngăl / E: în- + srb gao, gala] (Pop) 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vt (Fig) A ocărî. 4 vt (Fig) A ponegri. 5 vt (Înv) A lucra de mântuială Vz cârcăli (8), îmbredeli, închipui, înciocăla, îngăima (4). 6 vt (Reg) A vorbi neclar Vz bâlbâi, bolborosi, îndruga, îngâna.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. (Regional) 1. A murdări. 2. A îngăima. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. CARAGIALE, M. 339.

ÎNGĂLA vb. (ȚR) A face ceva de mîntuială. De nu se va nevoi să lucreze toate lucrurile [viei] la vremea lor, ce o va numai îngăla [îngăima MOLD.]. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie necunoscută. Cf. îngăima (2).

îngălà v. a rosti cu neglijență: mușteriul îngălează silabele CAR. [V. încălat].

îngăléz v. tr. (d. vsl. galŭ, murdar). Numele orașuluĭ Galațĭ vine din galațĭ, adică îngălațĭ, înnoroĭațĭ, plinĭ de noroĭ, cum era valea orașuluĭ). Vest. Rar. Murdăresc, feștelesc: lucrez prost. A o îngăla, a lucra de mîntuĭală (prost). – Pers. III și îngală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngălá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 îngăleáză

îngălá vb., ind. prez. 1 sg. îngăléz, 3 sg. și pl. îngăleáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGĂLÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

îngăla vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngălá, îngăléz, vb. I 1. (pop.) a murdări. 2. (fig.) a murdări cu vorba, a ocărî, a ponegri. 3. (reg.) a lucra neîngrijit, de mântuială; a îmbredeli, a cârcăli, a închipui. 4. a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis, a îngâima, a bâigui, a îngâna, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga.

Intrare: îngăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălare
  • ‑ngălare
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatu‑
  • ‑ngălatu‑
  • îngălând
  • ‑ngălând
  • îngălându‑
  • ‑ngălându‑
 singular plural
  • îngălează
  • ‑ngălează
  • îngălați
  • ‑ngălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălez
  • ‑ngălez
 (să)
  • îngălez
  • ‑ngălez
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (tu)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
 (să)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălași
  • ‑ngălași
  • îngălaseși
  • ‑ngălaseși
a III-a (el, ea)
  • îngălează
  • ‑ngălează
 (să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălă
  • ‑ngălă
  • îngălase
  • ‑ngălase
plural I (noi)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
 (să)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălarăm
  • ‑ngălarăm
  • îngălaserăm
  • ‑ngălaserăm
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (voi)
  • îngălați
  • ‑ngălați
 (să)
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălarăți
  • ‑ngălarăți
  • îngălaserăți
  • ‑ngălaserăți
  • îngălaseți
  • ‑ngălaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălează
  • ‑ngălează
 (să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngălau
  • ‑ngălau
  • îngălară
  • ‑ngălară
  • îngălaseră
  • ‑ngălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngăla, îngălezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.