9 definiții pentru îngrăditură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s. f. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren. – Îngrădi + suf. -tură.

ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s. f. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren. – Îngrădi + suf. -tură.

îngrăditu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 179/2 / Pl: ~ri / E: îngrădi + -tură] 1 (Ccr) Loc îngrădit Si: (înv) îngrădiș (1). 2 Împletitură de nuiele sau gard, zid, grilaj etc. cu care se împrejmuiește un teren Si: (înv) îngrădiș (2). 3 Îngrădeală (2). 4 (Lpl) Șipci subțiri care se bat pe pereți pentru a ține tencuiala sau lutul. 5 Parte a pridvorului confecționată din scândură. 6 (Înv) Fortificație. 7 (Rar) Restricție.

ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s. f. Împletitură de nuiele sau gard, zid, grilaj etc., cu care se împrejmuiește un teren. Cele dintîi căsuțe acoperite cu stuh ale satului se împrăștiau printre îngrăditurile de nuiele. GÎRLEANU, L. 30.

ÎNGRĂDITÚRĂ ~i f. Construcție în jurul unui teren, care împiedică accesul liber; gard. /a îngrădi + suf. ~tură

îngrăditúră f., pl. ĭ. Ceĭa ce îngrădește, gard, șanț orĭ alt-ceva. Chenar, cadru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngrăditúră s. f., g.-d. art. îngrăditúrii; pl. îngrăditúri

îngrăditúră s. f., g.-d. art. îngrăditúrii; pl. îngrăditúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGRĂDITÚRĂ s. v. gard.

ÎNGRĂDITU s. gard, împrejmuire, ocol, ulucă, (înv. și reg.) ogradă, stobor, (reg.) tîrcol, (Mold. și Bucov.) zăplaz, (înv.) cuprins. (Și-a ridicat o ~ în jurul curții.)

Intrare: îngrăditură
îngrăditură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrăditu
  • ‑ngrăditu
  • îngrăditura
  • ‑ngrăditura
plural
  • îngrădituri
  • ‑ngrădituri
  • îngrăditurile
  • ‑ngrăditurile
genitiv-dativ singular
  • îngrădituri
  • ‑ngrădituri
  • îngrăditurii
  • ‑ngrăditurii
plural
  • îngrădituri
  • ‑ngrădituri
  • îngrăditurilor
  • ‑ngrăditurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngrăditu, îngrăditurisubstantiv feminin

  • 1. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gard
    • format_quote Cele dintîi căsuțe acoperite cu stuh ale satului se împrăștiau printre îngrăditurile de nuiele. GÎRLEANU, L. 30. DLRLC
etimologie:
  • Îngrădi + sufix -tură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.