îngreunat¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: îngreuna] 1-11 Îngreuiere (1-11). 12 Trândăvie. 13 Inerție. 14-15 Îngreunare (14-15). 16 Indigestie.

îngreunat², ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. I 13/4 / Pl: ~ați, ~e / E: îngreuna] 1-2 Îngreuiat (1-2). 3 Apăsat. 4 Trudit. 5 Încărcat. 6 Supărat. 7 (Îvp) Îngreuiat (7). 8 (D. somn) Adânc. 9 Greoi. 10 Copleșit. 11 Moleșit. 12 Zăpăcit. 13 Slăbit. 14 (D. femei) Însărcinată. 15 (Șfg) Împovărat.

ÎNGREUNÁT, -Ă, îngreunați, -te, adj. 1. Încărcat, împovărat. Cal îngreunat de poveri. 2. (La f., despre femei) Însărcinată, gravidă. Din momentul acela ea purcese îngreunată. EMINESCU, N. 4. – Pronunțat: -gre-u-.

îngrăuna v vz îngreuna

îngreona v vz îngreuna

îngreuna [At: DOSOFTEI, V. S. 125/1 / V: ~rău~, ~eona / Pzi: îngreun, ~nez / E: ns cf lat ingrevinare] 1-4 vtr A (se) îngreuia (1-4). 5 vt (Șfg) A apăsa. 6-11 vtr A (se) îngreuia (6-11). 12 vt A moleși. 13 vt (Fig) A copleși. 14-18 vtr A (se) îngreuia (14-18). 19 vr (Înv) A se supăra. 20 vr (Reg) A se îmbăta. 21 vr (D. starea sănătății) A se înrăutăți. 22 vr (Olt) A avea indigestie. 23 vr (Olt) A avea stomacul deranjat.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. Tranz. 1. A împovăra. A îngreunat calul cu multe poveri. ◊ Refl. Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304. 2. Fig. A face ca ceva să pară greu, să producă senzația de apăsare. Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. 3. A face să fie anevoios, greu de îndeplinit, greu de suportat. În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. – Pronunțat: -gre-u-.

A ÎNGREUNÁ ~éz tranz. 1) A face să se îngreuneze. 2) rar A încărca cu greutăți mari. 3) fig. A face să devină greu de îndeplinit; a complica. 4) pop. A lăsa gravidă. /<lat. ingrevinare

A SE ÎNGREUNÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) greu. /<lat. ingrevinare

îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.

îngreuná (a ~) (-gre-u-) vb., ind. prez. 3 îngreuneáză

îngreuná vb. (sil. -gre-u-), ind. prez. 1 sg. îngreunéz, 3 sg. și pl. îngreuneáză

ÎNGREUNÁT adj. v. împovărat.

ÎNGREUNAT adj. greu, împovărat, încărcat, îngreuiat. (Avea spatele ~ de...)

ÎNGREUNÁ vb. v. împovăra.

ÎNGREUNÁ vb. v. însărcina.

ÎNGREUNA vb. a împovăra, (înv.) a însărcina. (A ~ o vită.)

îngreuna vb. v. ÎNSĂRCINA.

A (se) îngreuna ≠ a (se) ușura

îngreunát, -ă, îngreunați, -te, adj. – (ref. la femei) Însărcinată, gravidă; groasă, tăroasă. – Din îngreuna „a se împovăra” (< lat. *in-grevinare) (DEX, MDA).

îngreunát, -ă, adj. – (ref. la femei) Însărcinată, gravidă; groasă, tăroasă. – Din îngreuna „a se împovăra” (< lat. *in-grevinare) + -at.