opțiuni
  • info

17 definiții pentru înfrunzire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRUNZÍRE, înfrunziri, s. f. Acțiunea de a înfrunzi și rezultatul ei. – V. înfrunzi.

ÎNFRUNZÍRE, înfrunziri, s. f. Acțiunea de a înfrunzi și rezultatul ei. – V. înfrunzi.

înfrunzire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înfrunzi] 1 Apariție a frunzelor Si: înfrunzit1 (1). 2 (Pex) Înverzire.

ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

înfrunzi vi [At: TETRAEV. (1574) 243 / Pzi: ~zesc, (Trs; Ban) înfrund / E: în- + frunză] 1 A face frunze. 2 A se acoperi de frunze. 3 (Pex) A înverzi.

ÎNFRUNZÍ, înfrunzesc, vb. IV. Intranz. (Despre plante, mai ales despre copaci) A da frunze, a se acoperi cu frunze. V. înverzi. Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438.

A ÎNFRUNZÍ pers. 3 ~éște intranz. (mai ales despre arbori și arbuști) A se acoperi cu frunze; a face frunze. /<lat. infrondire

înfrunzì v. a se acoperi cu frunze, a înverzi. [Lat. FRONDESCERE].

înfrunzésc v. intr. (d. frunză, ca lat. frondéscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a înfrunzit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfrunzíre s. f., g.-d. art. înfrunzírii; pl. înfrunzíri

înfrunzíre s. f., g.-d. art. înfrunzírii; pl. înfrunzíri

înfrunzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéște, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 să înfrunzeáscă

înfrunzí vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéște, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrunzeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRUNZÍRE s. înverzire. (~ copacilor.)

ÎNFRUNZIRE s. înverzire. (~ copacilor.)

ÎNFRUNZÍ vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

ÎNFRUNZI vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

A înfrunzi ≠ a (se) desfrunzi

Intrare: înfrunzire
înfrunzire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrunzire
  • ‑nfrunzire
  • înfrunzirea
  • ‑nfrunzirea
plural
  • înfrunziri
  • ‑nfrunziri
  • înfrunzirile
  • ‑nfrunzirile
genitiv-dativ singular
  • înfrunziri
  • ‑nfrunziri
  • înfrunzirii
  • ‑nfrunzirii
plural
  • înfrunziri
  • ‑nfrunziri
  • înfrunzirilor
  • ‑nfrunzirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrunzire, înfrunzirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înfrunzi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: înverzire
etimologie:
  • vezi înfrunzi DEX '09 DEX '98

înfrunziverb

  • 1. A face frunze, a se acoperi cu frunze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înverzi antonime: desfrunzi
    • format_quote Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. DLRLC
    • format_quote De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438. DLRLC
etimologie:
  • În + frunză DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.