7 definiții pentru înfrumoșare
Explicative DEX
ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se înfrumuseța. – În + frumos.
ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se înfrumuseța. – În + frumos.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Transilv.) A se înfrumuseța, a deveni mai frumos. De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumoșa femeia, Rămîind mereu frumoasă. COȘBUC, P. I 72.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înfrumoșá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înfrumoșeáză, 1 pl. înfrumoșắm; conj. prez. 3 să înfrumoșéze; ger. înfrumoșấnd
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfrumoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfrumoșéz, 1 pl. înfrumoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrumoșéze; ger. înfrumoșând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
ÎNFRUMOȘÁ vb. v. împodobi, înfrumuseța, orna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înfrumoșa vb. v. ÎMPODOBI. ÎNFRUMUSEȚA. ORNA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
înfrumoșáre s.f. (reg.) înfrumusețare, împodobire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||