16 definiții pentru înfiat
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFIÁT, -Ă, înfiați, -te, adj. Care devine fiu sau fiică prin înfiere. [Pr.: -fi-at] – V. înfia.
ÎNFIÁT, -Ă, înfiați, -te, adj. Care devine fiu sau fiică prin înfiere. [Pr.: -fi-at] – V. înfia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfiat, ~ă a [At: DA ms / P: ~fi-at / V: ~iit / Pl: ~ați, ~e / E: înfia] 1 Adoptat. 2 (Pex) Luat de suflet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFIÁT, -Ă, înfiați, -te, adj. (Despre un copil) Adoptat. Copil înfiat. – Pronunțat: -fi-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfia vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~fi-a~ / V: (înv) ~fii / Pzi: ~iez / E: în- + fiu] 1 A adopta cu forme legale un copil. 2 (Nob) A-și însuși cuvinte, păreri etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (un copil), a lua de suflet. Era înfiată de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158. Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe arabul acest mic. – Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349. – Pronunțat: -fi-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNFIÁ ~éz tranz. (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /în + fiu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înfià v. a lua drept fiu, a adopta de fiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfiéz v. tr. (d. fiŭ). Adopt ca fiŭ, ĭaŭ de suflet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 înfiáză, 1 pl. înfiém (-fi-em); conj. prez. 3 să înfiéze; ger. înfiínd (-fi-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. înfiéz, 3 sg. și pl. înfiáză, 1 pl. înfiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înfiéze; ger. înfiínd (sil. -fi-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFIÁT adj. (JUR.) adoptiv. (Copil ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFIAT adj. (JUR.) adoptiv. (Copil ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNFIÁ vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFIA vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)[1]
- În original, cuv. greșit accentuat: înfia. — LauraGellner
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
înfia, înfiez v. t. a aresta.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înfiat, înfiatăadjectiv
-
- Copil înfiat. DLRLC
-
etimologie:
- înfia DEX '09 DEX '98
înfia, înfiezverb
- 1. A adopta (cu forme legale) un copil. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: adopta
- Era înfiată de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158. DLRLC
- Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe arabul acest mic. – Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349. DLRLC
-
etimologie:
- În + fiu DEX '09 DEX '98