opțiuni
  • info

10 definiții pentru încălțări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂLȚẮRI s. f. pl. (Înv. și reg.) Încălțăminte. – Pluralul lui încălțare.

ÎNCĂLȚẮRI s. f. pl. (Regional) Încălțăminte. Le dă și o pereche de încălțări. DAVIDOGLU, O. 94. Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn. SADOVEANU, N. P. 22. Ți-oi cumpăra broboadă și încălțări de tîrg. MIRONESCU, S. A. 38.

ÎNCĂLȚÁRE, (2) încălțări, s. f. 1. Încălțat1. 2. (Înv. și reg.; la pl.) Încălțăminte. 3. Spec. (Mar.) Afundare a ancorei în mâlul de pe fundul apei. – V. încălța.

încălțare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 10/1 / Pl: ~țări / E: încălța] 1 Punere a încălțămintei în picioare Si: încălțat1 (1), încălțătură (3). 2 Oferire de încălțăminte cuiva Si: încățat1 (2). 3 (Îrg; lpl) Încălțăminte. 4 Montare de șine metalice la roțile căruțelor și la tălpile săniilor Si: încălțat1 (4). 5 (Pfm) Înșelare. 6 (Înv; arg) Arestare.

ÎNCĂLȚÁRE, (2) încălțări, s. f. 1. Încălțat1. 2. (Înv. și reg.; la pl.) Încălțăminte. 3. Spec. (Mar.) Afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei. – V. încălța.

încălțáre f., pl. ărĭ. Vechĭ. Azĭ nord. Încălțăminte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încălțắri (înv., reg.) s. f. pl.

încălțări s. f. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂLȚĂRI s. pl. v. încălțăminte.

încălțări s. pl. v. ÎNCĂLȚĂMINTE.

Intrare: încălțări
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțare
  • ‑ncălțare
  • încălțarea
  • ‑ncălțarea
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțările
  • ‑ncălțările
genitiv-dativ singular
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțării
  • ‑ncălțării
plural
  • încălțări
  • ‑ncălțări
  • încălțărilor
  • ‑ncălțărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încălțare, încălțărisubstantiv feminin plural

(numai) plural
  • 1. învechit regional Încălțăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încălțăminte
    • format_quote Le dă și o pereche de încălțări. DAVIDOGLU, O. 94. DLRLC
    • format_quote Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn. SADOVEANU, N. P. 22. DLRLC
    • format_quote Ți-oi cumpăra broboadă și încălțări de tîrg. MIRONESCU, S. A. 38. DLRLC
etimologie:
  • vezi încălța DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.