10 definiții pentru încăibărare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se încăiera. – Et. nec.

ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se încăiera. – Et. nec.

încăibăra [At: COSTINESCU / V: (reg) îngă~ / Pzi: încaibăr / E: în- + găibăra] (Reg) 1 vrr A se încăiera. 2 vt A înhăța. 3 vr A se cățăra.

ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, vb. I. Refl. reciproc. (Regional) A se lua la bătaie, a se încăiera. Văzură pe Pașadia și pe Pantazi încăibărați în chelfăneala cea mai desnădăjduită. M. I. CARAGIALE, C. 149.

încăibărà v. 1. a apuca și a strânge tare; 2. fam. a se lua la ceartă; 3. a aduna cu anevoie: să-și încaibere și el un venit ISP. [Și închelbara, de origină necunoscută].

încáĭbăr, a -ăibărá v. tr. (cp. cu încaĭer și încherb.Încaĭbăr, încaĭberĭ, să încaĭbere). Înșfac, apuc ca să bat: cînd te-oĭ încăĭbăra acuma! Încherb, înjgheb (Munt. vest): îmĭ încaibăr un venit. V. refl. Mă încaĭer: s’aŭ încăĭbărat la bătaĭe oameniĭ, cîniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!încăibărá (a se ~) (reg.) (-căi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încáibăr, 2 sg. te încáiberi, 3 se încáibără; conj. prez. 3 se încáibere

încăibărá vb. (sil. -căi-), ind. prez. 1 sg. încáibăr/încăibăréz, 2 sg. încáiberi, 3 sg. și pl. încáibără; conj. prez. 3 sg. și pl. încáibere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂIBĂRÁ vb. v. apuca, încăiera, înhăța, înșfăca, lua, prinde.

încăibăra vb. v. APUCA. ÎNCAIERA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încăibărá (-réz, încăibărát), vb.1. A apuca, a prinde, a înșfăca. – 2. (Refl.) A ajunge la păruială, a se lua la bătaie. – Var. îngăibăra, îmbăibăra, îngăidăra, încărăba. Origine obscură. Pare să fie rezultat de la încăiera încrucișat cu carabă (cf. ultima var.), sau mai probabil cu un suf. expresiv -ura, cf. încheibăra. Nu pare posibilă explicația lui Pușcariu, Dacor., III, 671 (cf. REW 1790 și DAR), care pleca de la un lat. *incaviolāre „a închide în colivie”. Scriban admite o încrucișare a lui încăiera cu cherba.

Intrare: încăibărare
încăibărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăibărare
  • ‑ncăibărare
  • încăibărarea
  • ‑ncăibărarea
plural
  • încăibărări
  • ‑ncăibărări
  • încăibărările
  • ‑ncăibărările
genitiv-dativ singular
  • încăibărări
  • ‑ncăibărări
  • încăibărării
  • ‑ncăibărării
plural
  • încăibărări
  • ‑ncăibărări
  • încăibărărilor
  • ‑ncăibărărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încăibăra, încaibărverb

  • 1. regional A se încăiera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încăiera
    • format_quote Văzură pe Pașadia și pe Pantazi încăibărați în chelfăneala cea mai desnădăjduită. M. I. CARAGIALE, C. 149. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.