încotoșma vz încotoșmăna

încotoșmăna vtr [At: C. NEGRUZZI, I. 237 / V: încotoșma, (cscj) ~ni, încotroșma, încotroșna / Pzi: ~nez / E: nct] 1-2 (Înv) A (se) îmbrăca în grabă. 3-4 A (se) înfofoli Cf îmboldori. 5-6 A (se) îmbrăca (neglijent sau) fără gust.

încotoșmăni v vz încotoșmăna

ÎNCOTOȘMĂNÁ, încotoșmănez, vb. I. Refl. (Despre persoane) A se îmbrăca cu multe haine, a se îmbrăca gros, a se înfofoli. Dochia... iute s-a încotoșmănat în cele nouă cojoace. VLAHUȚĂ, O. A. 411. – Variante: (rar) încotoșmá (CONTEMPORANUL, V_II 391) vb. I, încotoșmăni, încotoșmănesc (DUMITRIU, N. 87), vb. IV.

A ÎNCOTOȘMĂNÁ ~éz tranz. A îmbrăca cu haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a îmbodoli; a cocoloși. /în + cotoșman

încotoșmănà v. a îmbrăca cu haine multe. [Lit. a se înfășură și strănge ca cotoșmanul în pielea sa].

încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s’a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca’n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună.

încotoșmăná (a ~) vb., ind. prez. 3 încotoșmăneáză

încotoșmăná vb., ind. prez. 1 sg. încotoșmănéz, 3 sg. și pl. încotoșmăneáză

ÎNCOTOȘMĂNÁ vb. v. înfofoli.

ÎNCOTOȘMĂNA vb. a (se) înfofoli, (înv. și pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) cocoli, a (se) cocoloși, a (se) îmbodoli, a (se) incrosna, a (se) înhăimura, (prin vestul Transilv.) a (se) bloboji.

A încotoșmăna ≠ a descotoșmăna