opțiuni
  • info

12 definiții pentru închiria

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.

închiria vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: în + chirie] 1-2 (A da sau) a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; imp) (A da sau) a lua un teren în arendă.

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) în folosință temporară, în schimbul unei chirii. Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. – Pronunțat: -ri-a.

A ÎNCHIRIÁ ~éz tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua în chirie. 2) A da în chirie. /în + chirie

închirià v. a da sau a lua cu chirie o casă, o trăsură, etc.

închiriéz v. tr. Daŭ cu chirie: a închiria cuĭva o casă. Iaŭ cu chirie: a închiria de la cineva o casă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

închiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 închiriáză, 1 pl. închiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să închiriéze; ger. închiriínd (-ri-ind)

închiriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriéz, 3 sg. și pl. închiriáză, 1 pl. închiriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închiriéze; ger. închiriínd (sil. -ri-ind)

închiria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. închiriază, 1 pl. închiriem, ger. închiriind)

închiriez, -riază 3, -riam 1 imp., -riere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHIRIÁ vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)

Intrare: închiria
  • silabație: în-chi-ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închiriere
  • ‑nchiriere
  • închiriat
  • ‑nchiriat
  • închiriatu‑
  • ‑nchiriatu‑
  • închiriind
  • ‑nchiriind
  • închiriindu‑
  • ‑nchiriindu‑
 singular plural
  • închiriază
  • ‑nchiriază
  • închiriați
  • ‑nchiriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
 (să)
  • închiriez
  • ‑nchiriez
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (tu)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
 (să)
  • închiriezi
  • ‑nchiriezi
  • închiriai
  • ‑nchiriai
  • închiriași
  • ‑nchiriași
  • închiriaseși
  • ‑nchiriaseși
a III-a (el, ea)
  • închiriază
  • ‑nchiriază
 (să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiria
  • ‑nchiria
  • închirie
  • ‑nchirie
  • închiriase
  • ‑nchiriase
plural I (noi)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
 (să)
  • închiriem
  • ‑nchiriem
  • închiriam
  • ‑nchiriam
  • închiriarăm
  • ‑nchiriarăm
  • închiriaserăm
  • ‑nchiriaserăm
  • închiriasem
  • ‑nchiriasem
a II-a (voi)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
 (să)
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriați
  • ‑nchiriați
  • închiriarăți
  • ‑nchiriarăți
  • închiriaserăți
  • ‑nchiriaserăți
  • închiriaseți
  • ‑nchiriaseți
a III-a (ei, ele)
  • închiriază
  • ‑nchiriază
 (să)
  • închirieze
  • ‑nchirieze
  • închiriau
  • ‑nchiriau
  • închiriară
  • ‑nchiriară
  • închiriaseră
  • ‑nchiriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închiria, închiriezverb

  • 1. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. DLRLC
    • format_quote Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. DLRLC
    • format_quote Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. DLRLC
    • format_quote Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. DLRLC
etimologie:
  • [a da sau a lua] în chirie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.