opțiuni
  • info

23 de definiții pentru împăturire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături.

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături.

împăturire sf [At: DA ms / V: ~rare / Pl: ~ri / E: împături] Strângere a unei haine, a unei pături, a unei pânze etc. prin îndoirea de mai multe ori Si: împăturit1.

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. (Și în forma împăturare) Acțiunea de a împături. – Variantă: împăturáre s. f.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÁ vb. I v. împături.

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură.

împătura vt vz împături

împăturare sf vz împăturire

împături vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez[1] / E: în- + pătură] 1 (D. o pânză, haină, hârtie etc.) A strânge prin îndoire repetată. 2 (Îlv) A o ~ra A fugi.

  1. Acest pzi, deși este menționat pentru cuvântul-titlu, corespunde variantei împătura. Pzi 1 ar trebui să fie împătur. — Ladislau Strifler

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături.

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împăturá, împắtur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.

A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură

împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).

împắtur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri

împăturíre/împăturáre s. f., g.-d. art. împăturírii/împăturării; pl. împăturíri/împăturări

!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă

împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂTURÍRE s. îndoire, pliere, strângere, strâns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)

ÎMPĂTURIRE s. îndoire, pliere, strîngere, strîns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)

ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.)

ÎMPĂTURI vb. a îndoi, a plia, a strînge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hîrtie.)

A împături ≠ a despături

Intrare: împăturire
împăturire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturire
  • ‑mpăturire
  • împăturirea
  • ‑mpăturirea
plural
  • împăturiri
  • ‑mpăturiri
  • împăturirile
  • ‑mpăturirile
genitiv-dativ singular
  • împăturiri
  • ‑mpăturiri
  • împăturirii
  • ‑mpăturirii
plural
  • împăturiri
  • ‑mpăturiri
  • împăturirilor
  • ‑mpăturirilor
vocativ singular —
plural —
împăturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturare
  • ‑mpăturare
  • împăturarea
  • ‑mpăturarea
plural
  • împăturări
  • ‑mpăturări
  • împăturările
  • ‑mpăturările
genitiv-dativ singular
  • împăturări
  • ‑mpăturări
  • împăturării
  • ‑mpăturării
plural
  • împăturări
  • ‑mpăturări
  • împăturărilor
  • ‑mpăturărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăturire, împăturirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împături DEX '98 DEX '09

împături, împăturescverb

  • 1. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plia pături strânge îndoi antonime: despături
    • format_quote Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. DLRLC
    • format_quote Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. DLRLC
etimologie:
  • În + pătură DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.