7 definiții pentru împrejmuit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPREJMUÍT1 s. n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui.
ÎMPREJMUÍT1 s. n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împrejmuit1 sn [At: I. IONESCU, M. 317 / Pl: ~uri / E: împrejmui] 1 Împrejmuire (1). 2 (Fig) Împresurare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPREJMUÍT s. n. Faptul de a împrejmui. Pregătirile ce se fac pămîntului pentru a-l pune în stare ca să fie bun de întrebuințat sînt: 1) drumurile vicinale, 2) stîrpitul pietrelor, 3) stîrpitul pădurilor... și 10) împrejmuitul lui. I. IONESCU, M. 317.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împrejmuít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împrejmuít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPREJMUÍT s. v. împrejmuire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPREJMUIT s. împrejmuire, închidere, îngrădire. (~ unui teren.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
împrejmuitsubstantiv neutru
- sinonime: împrejmuire închidere îngrădire
- Pregătirile ce se fac pămîntului pentru a-l pune în stare ca să fie bun de întrebuințat sînt: 1) drumurile vicinale, 2) stîrpitul pietrelor, 3) stîrpitul pădurilor... și 10) împrejmuitul lui. I. IONESCU, M. 317. DLRLC
-
etimologie:
- împrejmui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.