opțiuni
  • info

6 definiții pentru împopoțare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec.

ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec.

împopoța vtr [At: DA ms / V: (îvp) ~popuța, ~prep~ / Pzi: ~țez / E: nct] 1-2 (Reg) A (se) împopoțona (1-2).

împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută].

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză

împopoțá vb., ind. prez. 1 sg. împopoțéz, 3 sg. și pl. împopoțeáză

Intrare: împopoțare
împopoțare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împopoțare
  • ‑mpopoțare
  • împopoțarea
  • ‑mpopoțarea
plural
  • împopoțări
  • ‑mpopoțări
  • împopoțările
  • ‑mpopoțările
genitiv-dativ singular
  • împopoțări
  • ‑mpopoțări
  • împopoțării
  • ‑mpopoțării
plural
  • împopoțări
  • ‑mpopoțări
  • împopoțărilor
  • ‑mpopoțărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împopoța, împopoțezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.