opțiuni
  • info

12 definiții pentru îmbucătățit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.

ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți.

îmbucătățit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: îmbucătăți] Care este divizat în bucăți Si: fragmentat.

ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți.

ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți.

îmbucătăți vt [At: ARDELEANU, V. P. 213 / Pzi: ~țesc / E: în- + bucată] A tăia ceva în bucăți Si: a fragmenta, (rar) a îmbucăți.

ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți. A îmbucătăți carnea.

A ÎMBUCĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A tăia în bucăți; a face bucăți. /în + a bucătăți

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă

îmbucătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucătățeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUCĂTĂȚÍ vb. 1. (reg.) a bucățeli, a bucăți, a rupturi. (De ce-ai ~ în halul ăsta carnea?) 2. v. împărți.

ÎMBUCĂTĂȚI vb. 1. (reg.) a bucățeli, a bucăți, a rupturi. (De ce-ai ~ în halul ăsta carnea?) 2. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.)

Intrare: îmbucătățit
îmbucătățit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucătățit
  • ‑mbucătățit
  • îmbucătățitul
  • îmbucătățitu‑
  • ‑mbucătățitul
  • ‑mbucătățitu‑
  • îmbucătățită
  • ‑mbucătățită
  • îmbucătățita
  • ‑mbucătățita
plural
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
  • îmbucătățiții
  • ‑mbucătățiții
  • îmbucătățite
  • ‑mbucătățite
  • îmbucătățitele
  • ‑mbucătățitele
genitiv-dativ singular
  • îmbucătățit
  • ‑mbucătățit
  • îmbucătățitului
  • ‑mbucătățitului
  • îmbucătățite
  • ‑mbucătățite
  • îmbucătățitei
  • ‑mbucătățitei
plural
  • îmbucătățiți
  • ‑mbucătățiți
  • îmbucătățiților
  • ‑mbucătățiților
  • îmbucătățite
  • ‑mbucătățite
  • îmbucătățitelor
  • ‑mbucătățitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbucătăți, îmbucătățescverb

etimologie:

îmbucătățit, îmbucătățităadjectiv

  • 1. Care este divizat în bucăți. DEX '09 DEX '98
    sinonime: fracționat
etimologie:
  • vezi îmbucătăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.