îmbrăcare sf [At: COD. VOR. 153 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~cări / E: îmbrăca] 1 (Îvp) Îmbrăcăminte (1). 2 (Îvr) Strângere a banilor Si: îmbrăcat¹ (1). 3 (Reg) Înșirare pe fusul mașinilor de țesut Si: îmbrăcat¹ (2). 4 Acoperire a corpului cu veșminte pentru a-l feri de frig sau a-i ascunde goliciunea Si: îmbrăcat¹ (3). 5 (Pex) Punere a unei haine pe corp Si: îmbrăcat¹ (4), înveșmântare, (nob) îmbrăcătură (1). 6 (Pan) Acoperire (din nou) a viețuitoarelor cu pene sau cu păr Si: îmbrăcat¹. 7 (Rar) Procurare a hainelor necesare Si: îmbrăcat¹ (6). 8 (Rar) Confecționare a hainelor necesare Si: îmbrăcat¹ (7). 9 (Rar) Furnizare a îmbrăcămintei (către o persoană, un oraș etc. Si: îmbrăcat¹ (8). 10 (Pex; fig) Înverzire a pomilor, a pădurii Si: (pex; fig) îmbrăcat¹ (9). 11 (Pex) Înfațare a pernei sau a plapumei Si: îmbrăcat¹. 12 (Pan; rar) Învelire a unui caiet, a unei cărți etc. Si: îmbrăcat¹ (11). 13 (Pan) Acoperire a unei piese sau a unei construcții cu material special pentru a izola sau a o proteja Si: îmbrăcat¹ (12). 14 (Pan) Împodobire a mânerului unei arme cu metal prețios Si: îmbrăcat¹ (13). 15 Ferecare a unei icoane, bijuterii etc. în aur, argint etc. Si: îmbrăcat¹ (14). 16 (Fig; pex) Acoperire. 17 (Fig) Ascundere sub aparențe a adevăratului aspect Si: (fig; rar) îmbrăcat¹ (16). 18 (Fig) Prezentare sub o altă formă Si: (fig) îmbrăcat¹ (17).

ÎMBRĂCÁRE s. f. (Rar) 1. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei. 2. Îmbrăcăminte. Cam tot ce putea să intre în car... erau: o ladă cu de-ale îmbrăcării. GALACTION, O. I 276.

ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).

îmbrăca [At: CORESI, EV. 11/30 / S și: (înv) înb~ / Pzi: îmbrac / E: ml *imbracare] 1-2 vtr A(-și) acoperi corpul cu veșminte spre a (se) feri de frig sau a(-și) ascunde goliciunea. 3-4 vtr (Pex) A(-și) pune o haină Si: (îvp) a (se) înveșmânta. 5 vr (Pan; d. viețuitoare) A se acoperi din nou cu pene sau cu păr. 6-7 vtr (Îe) A (se) – bine A (se) îmbrăca (3-4) cu haine fine, de calitate. 8-9 vtr (Îae) A (se) îmbrăca (3-4) la modă. 10-11 vtr A(-și) procura hainele necesare. 12-13 vtr A(-și) lucra hainele necesare. 14 vr A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate. 15 vt A furniza îmbrăcăminte (unei persoane, unui oraș etc.). 16 vr (Pex; fig; d. pomi, pădure) A înverzi. 17 vt (Pex; c. i. perna, plapuma) A înfața. 18 vt (Pan; i. o carte, un caiet sau un alt obiect) A acoperi cu ceva pentru a proteja. 19 vt (Pan; c. i. o armă) A împodobi mânerul cu metal prețios. 20 vt (Pan; d. icoane, bijuterii) A fereca în aur, argint etc. 21-22 vtr (Fig) A (se) acoperi. 23-24 vtr (Fig) A(-și) ascunde adevăratul aspect. 25-26 vtr (Fig) A (se) prezenta sub o altă formă. 27 vr (Bis; fig) A îmbrățișa o credință religioasă. 28 vt (Pop; fig; îe) A ~ pe cineva A-1 îmbogăți. 29 vt (Pop; fig; îae) A-l împovăra cu o sarcină. 30 vt (Pop; fig; îae) A face cuiva un rău. 31 vt (Pop; fig; îe) A ~ (pe cineva) cu ușa A face pe cineva să plece. 32 vt (Pop; fig; îe) A ~ ușa A fugi. 33 vt (Pop; fig; îe) A ~ pășunile cu vite A scoate la păscut un număr mare de vite în raport cu suprafața pășunii. 34 vt (Pop; fig; îe) A ~ un lan (sau o moșie) A împărți un lan (o moșie) pentru a fi lucrat(ă). 35 vt (Pop; fig; îe) A ~ ziua A face cât mai multe lucruri utile pe parcursul zilei. 36 vt (Pop; fig; d. case, lanuri etc.; îe) A fi ~(ă) de foc A arde. 37 vr (Pop; urmat de ca să...) A-și lua un angajament. 38-39 vtr (Înv; fig) A (se) dota cu calități morale sau fizice. 40-41 vtr (Înv; fig) A (se) pregăti. 42 vt (Îrg; fig) A investi capital în ceva. 43 vt (Îrg; fig) A repartiza o dare pe luni la mai multe persoane.

ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. ♦ Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).

ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A-și pune hainele, a se acoperi cu haine, rufe etc., potrivindu-și-le pe corp. Eu am de întrebat un lucru mare, și de aceea, cînd am aflat c-ați venit, m-am și îmbrăcat. CAMILAR, TEM. 125. Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. Știți voi povestea cînd un fiu De împărat, odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată? COȘBUC, P. I 70. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146. (Fig.) Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țeară. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ Tranz. (Complementul indică un obiect de îmbrăcăminte) Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori. ALECSANDRI, T. II 69. (Complementul indică o persoană) Mama își îmbracă copiii. ♦ A purta haine de o anumită croială, calitate etc. Se îmbracă simplu. 2. Tranz. A lucra hainele necesare cuiva sau pînzeturile necesare într-o gospodărie. Dacă m-ar lua pe mine de nevastă acest fiu de împărat, i-aș îmbrăca toată casa numai cu un fus de tort. BOTA, P. 126. ◊ Refl. Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. ♦ A procura cuiva hainele trebuincioase. Muncit-au numai ca să te hrănească, Să te-mbrace, să te poarte și să te cocoloșească? CONACHI, P. 290. 3. Tranz. A acoperi, a înveli. Păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lînă. SADOVEANU, O. I 362. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă care alungă cîinele. REBREANU, R. I 93. ◊ Fig. Liniște grea, întunecată îmbrăca pădurea. AGÎRBICEANU, S. P. 17. Codrii întunecați îmbracă înălțimile, se întind, se scoboară. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. EMINESCU, O. I 96. (Cu inversarea construcției) Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii, strălucite. SADOVEANU, O. I 400. ◊ Refl. Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! COȘBUC, P. I 165. ♦ (Cu privire la pernă, plapumă) A înfăța. ♦ (Cu privire la cărți, caiete) A înveli cu hîrtie (pentru a păstra curat). ♦ (Cu privire la icoane, arme etc., urmat de determinări ca: «în aur», «în argint» etc.) A acoperi cu un metal prețios; a fereca (1). Paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 517. Armele... Cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67.

A ÎMBRĂCÁ îmbrác tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (ființe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) și fig. A asigura cu un înveliș extern. ~ o pernă. ~ o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare

îmbrăcà v. 1. a (și) pune hainele; 2. a da haine: a îmbrăca pe cei săraci; 3. fig. a acoperi: câmpia s’a îmbrăcat în verde. [Lat. vulg. IMBRACCARE, cu sensul generalizat (primitiv: a pune bracile)].

îmbrác, a -ăcá v. tr. (lat. bracatus, îmbrăcat cu bracae, șalvarĭ galicĭ; it. brache, cu verbu imbracare; fr. brayes, sp. pg. braga; alb. brekă. V. brăcie). Acoper în haĭne, pun haĭne: a îmbrăca un copil. Daŭ haĭne: a îmbrăca un sărac. Acoper peste tot: a îmbrăca un vapor în fer. V. refl. Îmĭ pun o haĭnă: mă îmbrac cu surtucu. – Și a îmbrăca surtucu (ca germ. den Rock anziehen), ceĭa ce nu e recomandabil.

îmbrăcáre s. f., g.-d. art. îmbrăcắrii

îmbrăcáre s. f., g.-d. art. îmbrăcării

îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă

îmbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrác, 3 sg. și pl. îmbrácă

ÎMBRĂCÁRE s. 1. echipare, înveșmântare. (~ unei persoane pentru lucru.) 2. v. înfățare. 3. v. tapisare. 4. acoperire, învelire, învelit. (~ unui caiet.)

ÎMBRĂCARE s. 1. echipare, înveșmîntare. (~ unei persoane pentru lucru.) 2. înfățare. (~ unei perne.) 3. capitonare, tapisare, (rar) capitonaj. (~ unui fotoliu.) 4. acoperire, învelire, învelit. (~ unui caiet.)

Îmbrăcare ≠ dezbrăcare

ÎMBRĂCÁ vb. 1. a se echipa, a se înveșmânta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămașa pe tine.) 4. v. înfăța. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. v. fereca.

ÎMBRĂCA vb. 1. a se echipa, a se înveșmînta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămașa pe tine.) 4. a înfăța. (A ~ o pernă.) 5. a capitona, a tapisa. (A ~ un fotoliu.) 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. a fereca. (A ~ un obiect în argint.)

A (se) îmbrăca ≠ a (se) dezbrăca

îmbrăcá (îmbrác, îmbrăcát), vb. – 1. A (-și) acoperi corpul cu veșminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărți, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre „a-și pune pantaloni”, cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în scutece”). – Der. îmbrăcăciune, s. f. (înv., veșmînt); îmbrăcătură, s. f. (acțiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s. f. (haină, veșmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat.

ÎMBRĂCARE. Subst. Îmbrăcare, îmbrăcat, înveșmîntat. Găteală, gătire, dichiseală (pop. și fam.), dichisire (pop. și fam.), ferchezuială (pop. și fam.), sclivisire, scliviseală (pop. și fam.). Îmbrăcăminte, țoale (pop.), rufărie, albituri, vestimentație, veșmînt, haină. Adj. Îmbrăcat, înveșmîntat. Înfofolit, cocolit (pop. și fam.), încotoșmănat, îmbodolit (reg.). Înțolit (fam.), îmbrăcat bine; gătit, dichisit (pop. și fam.), fercheș (pop. și fam.), ferchezuit (pop. și fam.), sclivisit (pop. și fam.), ghilosit (reg.). Vb. A se îmbrăca, a-și pune hainele, a se învește (înv. și reg.), a se înfofoli, a se încotoșmăna, a se îmbodoli (reg.). A se înțoli (fam.); a se găti, a se dichisi (pop. și fam.), a se ferchezui (pop. și fam.), a se sclivisi (pop. și fam.), a se ghilosi (reg.). A îmbrăca, a înveșmînta, a învește (înv. și reg.). A înfofoli, a cocoli (pop. și fam.), a încotoșmăna, a îmbodoli (reg.). A înțoli (fam.); a găti, a ferchezui (pop. și fam.). V. acoperămînt de cap, îmbrăcăminte, împodobire, încălțăminte, lux, modă.

a îmbrăca în lumină expr. (în televiziune, cinematografie) a pregăti filmarea unui cadru.

A SE ÎMBRĂCA ELEGANT a se dichisi, a se înclifta, a se întitiriza, a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv.

a se îmbrăca huidumește expr. (intl.) a se îmbrăca în așa fel încît să nu atragă atenția victimelor.

FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză.