ÎMBROBODÍRE, îmbrobodiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi.

îmbrobodire sf [At: PAMFILE, I. C. 363 / Pl: ~ri / E: îmbrobodi] 1 Acoperire a capului cu o broboadă, cu o basma etc. Si: îmbrobodeală (1), îmbrobodit¹ (1). 2 (Fig) Ascundere a adevărului sub aparențe înșelătoare Si: îmbrobodeală (2), îmbrobodit¹ (2), învăluire. 3 Amăgire a unei persoane Si: îmbrobodeală (3), îmbrobodit¹ (3). 4 Cucerire a cuiva Si: îmbrobodeală (4), îmbrobodit¹ (4). 5 (Fig) Convingere a unei persoane de a accepta realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicând-o să vadă adevăratul ei aspect Si: îmbrobodeală (5), îmbrobodit¹ (5).

ÎMBROBODÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. – V. îmbrobodi.

ÎMBROBODÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrobodi.

ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă.

îmbrobodi [At: PANN ap. GCR. II, 362 / V: împr~, împropodi / Pzi: ~desc, îmbrobod / E: în- + broboadă] 1-2 vtr A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. 3-4 vtr (Fig) A (se) învălui. 5 vt (Fam) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect. 6 vt (Fig) A amăgi. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva (la ochi) A cuceri pe cineva. 8 vt (Îae) A înșela. 9 vt (Fig) A spânzura.

ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl; a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect. – În + broboadă.

ÎMBROBODÍ, îmbrobodesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A acoperi capul cuiva cu o broboadă sau cu altă învelitoare. O săteancă bătrînă o îmbrobodea pe Hanora cu o basma. CAMILAR, N. I 103. [Îl] înfășase și-l îmbrobodise ca pe copii. ȘEZ. II 200. (Refl.) S-a îmbrobodit și s-a cinchit înaintea vetrei. SADOVEANU, O. I 329. ◊ Fig. Nori cenușii, încărcați mai mult de pulberea ridicată de pe drumuri decît de ploaia din cer, îmbrobodesc zarea îndepărtată. CAZABAN, V. 136. Pîcla deasă-mbrobodește munții nalți. ALECSANDRI, P. III 642. (Refl.) Ceriul cel limpede se îmbrobodește cu nori întunecoși. RUSSO, O. 24. 2. Fig. A înșela, a minți, a păcăli. V-au îmbrobodit și pe voi, măi feciori... rîse Cocoran. CAMILAR, TEM. 160. Dacă erai înțeles cu ei și-ai vrut să mă îmbrobodești, atunci ești un pungaș. PAS, Z. II 172. Spui tu drept, mamă, nu mă îmbrobodești cu vreo minciună? GALACTION, O. I 73. Vă pot... spune în față curat cine sînt și cum v-am îmbrobodit și v-am jucat. GHICA, A. 691. – Prez. ind. și: îmbróbod (CONTEMPORANUL, IV 44).

A ÎMBROBODÍ ~ésc tranz. 1) (capul) A acoperi cu o broboadă. 2) fig. A înconjura din toate părțile (ca într-un văl). 3) fig. fam. A face să nu vadă adevărul, păcălind cu abilitate; a încălța. [Sil. îm-bro-] /în + broboadă

îmbrobodì v. 1. a acoperi capul miresei cu o broboadă (în ziua de cununie); 2. fig. a acoperi cu un văl: lacrimile îmbrobodiră fulgerarea ochilor lui BĂLC.; 3. fam. a captiva, a seduce: îl îmbrobodești ca p’o muiere PANN.

îmbrobodésc și (Olt. Munt. vest) probodésc v. tr. (d. broboadă saŭ bg. pobradĭy, îmbrobodesc). Acoper capu cu broboada. Fig. Îmbolmojesc, păcălesc, înșel.

!îmbrobodíre s. f., g.-d. art. îmbrobodírii; pl. îmbrobodíri

îmbrobodíre s. f., g.-d. art. îmbrobodírii, pl. îmbrobodíri

îmbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 să îmbrobodeáscă

îmbrobodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrobodeáscă

ÎMBROBODÍRE s. îmbrobodit. (~ul unei femei cu o broboadă.)

Îmbrobodire ≠ dezbrobodire

ÎMBROBODÍ vb. (Transilv.) a se încârpui.

ÎMBROBODI vb. (Transilv.) a se încîrpui.

A îmbrobodi ≠ a dezbrobodi

A se îmbrobodi ≠ a se dezbrobodi

îmbrobodi, îmbrobodesc v. t. a convinge pe cineva să accepte realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicându-l să vadă adevăratul ei aspect; a înșela