dexonline

îmbreza vt [At: PAMFILE, S. T. 151 / Pzi: ~zez / E: în- + breaz] (Reg) A face (cuiva) un semn în frunte.

îmbrezá, îmbrezéz, vb. I (reg.) a face cuiva o pată în frunte; a însemna.

Intrare: îmbreza

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmbreza ‑mbreza	îmbrezare ‑mbrezare	îmbrezat ‑mbrezat îmbrezatu‑ ‑mbrezatu‑	îmbrezând ‑mbrezând îmbrezându‑ ‑mbrezându‑	singular	plural
		(a) îmbreza ‑mbreza	îmbrezare ‑mbrezare	îmbrezat ‑mbrezat îmbrezatu‑ ‑mbrezatu‑	îmbrezând ‑mbrezând îmbrezându‑ ‑mbrezându‑	îmbrezează ‑mbrezează	îmbrezați ‑mbrezați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmbrezez ‑mbrezez	(să) îmbrezez ‑mbrezez	îmbrezam ‑mbrezam	îmbrezai ‑mbrezai	îmbrezasem ‑mbrezasem
	a II-a (tu)	îmbrezezi ‑mbrezezi	(să) îmbrezezi ‑mbrezezi	îmbrezai ‑mbrezai	îmbrezași ‑mbrezași	îmbrezaseși ‑mbrezaseși
	a III-a (el, ea)	îmbrezează ‑mbrezează	(să) îmbrezeze ‑mbrezeze	îmbreza ‑mbreza	îmbreză ‑mbreză	îmbrezase ‑mbrezase
plural	I (noi)	îmbrezăm ‑mbrezăm	(să) îmbrezăm ‑mbrezăm	îmbrezam ‑mbrezam	îmbrezarăm ‑mbrezarăm	îmbrezaserăm ‑mbrezaserăm îmbrezasem ‑mbrezasem
	a II-a (voi)	îmbrezați ‑mbrezați	(să) îmbrezați ‑mbrezați	îmbrezați ‑mbrezați	îmbrezarăți ‑mbrezarăți	îmbrezaserăți ‑mbrezaserăți îmbrezaseți ‑mbrezaseți
	a III-a (ei, ele)	îmbrezează ‑mbrezează	(să) îmbrezeze ‑mbrezeze	îmbrezau ‑mbrezau	îmbrezară ‑mbrezară	îmbrezaseră ‑mbrezaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)