ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

zăvelcă sf [At: POLIZU / V: (reg) zav~¹, zev~, ziv~, zâv~, zov~, zuv~ / S și: suv~ / Pl: ~lci / E: ns cf bg завелца] (Reg) 1 Zodie¹ (1). 2 (Csnp) Țesătură țărănească. 3 Bucată de pânză de sac cu care băcițele își înfășoară picioarele atunci când mulg oile. 4 (Îf zuvelcă) Melodie populară nedefinită mai îndeaproape.

zăvelcă s.f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, decorate cu alesături sau cu broderii, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. O femeie durdulie, îmbrăcată cu iie și zăvelcă (CA. PETR.). • pl. -ci. și zavelcă, zevelcă s.f. /<bg. завивка.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare din cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă la țară ca fustă. V. fotă. Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64. – Variante: (regional) zevélcă (MACEDONSKI, O. I 10), zivélcă (MAT. FOLK. 442), zuvélcă (ib. 314, TEODORESCU, P. P. 334), zavélcă s. f.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.

ZĂVÉLCĂ ~ci f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare (în dungi sau brodate), purtate la țară, în loc de fustă. /cf. bulg. zavivka

zăvélcă, V. zavelcă.

javecă sf vz zăvelcă^[1] modificată

zavélcă sf vz zăvelcă

zâvelcă sf vz zăvelcă

zevelcă sf vz zăvelcă

zivelcă sf vz zăvelcă

zovelcă sf vz zăvelcă

zuvelcă sf vz zăvelcă

zavelcă s.f. v. zăvelcă.

zevelcă s.f. v. zăvelcă.

zivelcă s.f. v. zăvelcă.

zovelcă s.f. v. zăvelcă.

zuvelcă s.f. v. zăvelcă.

zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].

zevelcă f. V. zavelcă.

zavélcă, ză- și zu- f., pl. ĭ (bg. zavivka, învălitoare, d. zavivam, învălesc, învălătucesc; vsl. za-viti, a învălătuci). Vest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota din ainte. V. vîlnic.

zuvélcă f. V. zavelcă.

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zăvélcă s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

ZĂVÉLCĂ s. v. catrință, fotă.

zăvelcă s. v. CATRINȚĂ. FOTĂ.

ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)

zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.