zvacnire sf [At: CALENDARIU (1814) 163/17 / V: (inv) zbac~ zba~ zbagn~ sbac~ sbegn~ sv~ svugn~ / Pl: ~ri / E: zvacni] 12 Zvacneala (12). 3 Circulatzie a sangelui in ritm mai rapid decat ritmul normal. 4 Zvacnet (3). 5 (Fig) Pornire brusca. 6 (Fig) Deplasare rapida shi neashteptata (intro directzie).

ZVACNÍRE zvacniri s. f. Faptul de a zvacni; palpitare. ♦ Mishcare brusca shi involuntara a corpului sau a unei partzi a corpului.

zbegnire sf vz zvacnire

zvicnire s.f. Actziunea de a zvicni shi rezultatul ei. • pl. i. /v. zvicni.

ZVICNÍRE zvicniri s. f. Faptul de a zvicni; tresarire bataie a inimii a timplelor etc. ♦ Mishcare brusca shi involuntara a corpului sau a unei partzi a corpului. Generalul il masura cu mirare shicu o zvicnire nervoasa de mustatza. REBREANU P. S. 93. ♦ Fig. Izbucnire trecatoare de scurta durata. In ochii generalului licari o zvicnire vicleana. VORNIC P. 124. Ia spus cu o voce schimbata aspra tushei Tudora care avea in ochi o zvicnire de spaima: «Bine bine la treaba!». PAS Z. I 266. Cintecul era lung shi uniform cu zvicniri de palalaie care se stinge. DAN U. 173.

zvacníre s. f. g.d. art. zvacnírii; pl. zvacníri

zvacníre s. f. g.d. art. zvacnírii; pl. zvacníri

ZVACNÍRE s. v. palpitatzie.

ZVICNIRE s. bataie palpitare palpitatzie pulsatzie ticait tresarire zbatere zvicneala zvicnet zvicnit zvicnitura (rar) tresaritura (inv.) palpit rasaritura saltare. (~ a inimii).