opțiuni
  • info

14 definiții pentru zugrăvit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta. – V. zugrăvi.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta. – V. zugrăvi.

zugrăvit1 sn [At: GOLESCU, Î. 138 / Pl: ? / E: zugrăvi] 1-6 Zugrăveală (1-3, 11-13).

zugrăvit1 s.n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (înv.) Arta de a picta. • /v. zugrăvi.

zugrăvit2, -ă adj. 1 (constr.; despre ziduri, pereți etc.) Care este dat cu un strat de var și de humă amestecat cu o culoare. 2 (a. plast.) Care este pictat, desenat. ♦ Ext. Care este împodobit, decorat cu picturi, cu desene etc. ◊ Expr. Parcă e zugrăvit, se spune a) despre un om foarte frumos; b) pentru a exprima surpriză, teamă etc. ♦ (pop.) Care este vopsit. 3 Fig. (înv.) Care este prefăcut, fals. Decît pacea zugrăvită... războiul mai fericit este (CANT.). • pl. -ți, -te. /v. zugrăvi.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a zugrăvi; zugrăvire; (învechit) arta de a picta. Zugrăvitul și italienește învăț de la octomvrie. KOGĂLNICEANU S. 84.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta.

jugrăvit1[1] sn vz zugrăvit1 corectată

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zugrăvít (zu-gră-) s. n.

zugrăvít s. n. (sil. -gră-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZUGRĂVÍT s. v. zugrăveală.

ZUGRĂVÍT s. v. pictură.

ZUGRĂVIT s. zugrăveală, zugrăvire. (Au terminat ~ în prima cameră.)

zugrăvit s. v. PICTURĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i lăsa (cuiva) doar de zugrăvit expr. (intl.) a fura toate obiectele dintr-o locuință.

Intrare: zugrăvit (s.n.)
  • silabație: zu-gră-vit info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zugrăvit
  • zugrăvitul
  • zugrăvitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • zugrăvit
  • zugrăvitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugrăvit
  • jugrăvitul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • jugrăvit
  • jugrăvitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zugrăvitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) zugrăvi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pictură zugrăveală zugrăvire
    • 1.1. învechit Arta de a picta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zugrăvitul și italienește învăț de la octomvrie. KOGĂLNICEANU S. 84. DLRLC
etimologie:
  • vezi zugrăvi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.