ZMÉURA s. f. Fructul zmeurului. Et. nec.

zmeura [At: ANON. CAR. / P: zmeu~ (reg) zmeura / V: (rar) smeur sn (ivr) zmiu~ (S shi: smiura / Pl: zmiuri) (inv) zmie~ (reg) ~eora ~une (P: zmeune) smeura jm~ shm~ / S shi: sm~ (P: (reg) smeura) / Pl: ~re (reg) ~ri / E: nct] 1 sf Fruct comestibil al zmeurului (1) de culoare roshie (sau prin cultura alba sau galbuie) aromat shi dulce folosit in alimentatzie. 2 a (Reg; is) Mere ~re Mere varatice cu gust dulce shi cu coaja roshie. 3 sf (Reg; if zmiura) Agrisha. 4 (Bot; ic) ~ de munte (sau ~ alba) Zmeur (1) (Rubus idaeus).

zmeura s.f. (bot.) 1 Fructul comestibil al zmeurului de culoare roshie aromat shi dulce. Intimplarea imi punea la indemina shi zmeura racoritoare shi imbalsamata a muntzilor sai (HOG.). 2 (reg.) Zmeur (Rubus idaeus). • pl. e. shi smeura s.f. /etimol. nec.

ZMÉURA s. f. Fructul zmeurului. [Pr.: zmeu] Et. nec.

ZMÉURA s. f. Fructul zmeurului. Intimplarea imi mai punea la indemina shi zmeura racoritoare shi imbalsamata a muntzilor sai. HOGASH M. N. 161. Pribegea copila... din codri in tufishuri din tufishuri in codri nutrinduse cu zmeura mure alune fragi jir. RETEGANUL P. V 18. Varianta: sméura s. f.

ZMÉURA s. f. Fructul zmeurului. [Var.: sméura s. f.] Din zmeur.

ZMÉURA ~e f. Fruct al zmeurului. [G.D. zmeurei; Sil. zmeu] /Din zmeur

smeura¹ sf vz zmeur

smeura² sf vz zmeura¹

zmeora sf vz zmeura

zmeune sf vz zmeura corectata

zmieura sf vz zmeura

zmiura sf vz zmeura

smeura f. rodul gustos shi mirositor al smeurului din care se face dulceatza.

smeúra f. pl. inuz. ĭ (lat. *mdula. d. *méula dim. d. méum vgr. méon o planta umbelifera in bot. heracleum spondylium. D. rom. vine ngr. smeuriá). Rodu smeuruluĭ de acelashĭ aspect k mura dar trandafirie shi foarte parfumat: ursuluĭ iĭ place smeura o cofa de smeura. SHi zm.

zméura (zmeu) s. f. g.d. art. zméurei

zméura s. f. (sil. zmeu) g.d. art. zméurei

zmeura

smeura rei gen. a.

ZMÉURA s. (BOT.) (reg.) pomitza.

ZMEURA s. (BOT.) (reg.) pomitza.

ZMÉURA s. f. ~ (prob. dintro forma primitiva *smeu cu pl. neutru smeuri de unde forma de sg. prezenta; relatzia cu zmeu este posibila deshi nu pare clara shi nu explica nici echivalentul macedoroman asńura; etimonul *meulum < meum = acanta nu pare convingator; orig. neogreaca este improbabila; este posibil sa fie vorba despre o rad. sl. sm(r) care indica un fruct sau obiect incretzit cu zbarcituri cf. rus. smoródina = coacaza smorčok = zbarciog smorstennyĩ = incretzit sb. smigj smrec smreka = ienupar bg. smraštjam = a incretzi cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον tc. izmavula)

sméura (ri) s. f. Fructul roshu aromat al unui arbust din familia rozaceelor. Var. zmeura shi der. Mr. asńura. Origine necunoscuta. Forma primitiva trebuie sa fie *smeu pl. s. smeuri de unde sing. actual; legatura cu smeu „capcaun” (Tiktin) este posibila dar nu pare clara shi nu explica mr. Etimonul *meulum < meum „?” (Scriban) nu pare deloc convingator; originea ngr. (Tiktin; Roesler 575; Candrea) nu este posibila. Poate e vorba de o radacina sl. sm(r) care indica un fruct sau un obiect incretzit cf. rus. smoródina „coacaza” smorčok „zbirciog” smorstennyĭ „incretzit” sb. smigj smrec smreka „ienupar”; bg. smraštjam „a cuta a incretzi”. Cf. smorodin. Der. smeur (var. smeurar) s. m. (arbustul de zmeura Rubus idaeus) smeurish (var. smeurica) s. f. (Trans. Bucov. rezeda Reseda odorata). Din rom. trebuie sa provina ngr. σμέουρον tc. izmavula.

SMÉURA s. f. v. zmeura. (shi DLRLC)

Rubus idaeus L. « Zmeura ». Specie care infloreshte primavaravara. Flori albe (sepale acuminate petale patente) dispuse in raceme scurte paroase frunzoase. Frunze cu 7 foliole (pe ramurile fertile cele cu 3; pe cele sterile cele cu 57) ovate dentate terminate intrun virf scurt shi subtzire pe partea inferioara albtomentoase pe cea superioara glabre. La baza petziolului stipele liniare. Arbust cu tulpini aproape erecte pina la 2 m inaltzime cu ramuri glabre verzialbastrui cilindrice cu spini scurtzi. Fructe subglobuloase roshii paroase cu miros placut.