SĂLBĂȚÍE, sălbății, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă, cu florile reunite într-un spic și cu fructe otrăvitoare (Lolium temulentum). – Et. nec.

ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia.

ZIZÁNIE¹, s. f. v. zîzanie¹.

sălbățíe s. f., art. sălbățía, g.-d. art. sălbățíei; pl. sălbățíi, art. sălbățíile

zizánie/zâzánie (plantă) s. f. (sil. -ni-e), art. zizánia/zâzánia (sil. -ni-a), g.-d. art. zizániei/zâzániei; pl. zizánii/zâzánii, art. zizániile/zâzániile (sil. -ni-i-)

RAIGRAS ENGLEZÉSC s. (BOT.; Lolium perenne) zizanie, (reg.) obsigă, odos, sălbăție.

SĂLBĂȚÍE s. (BOT.; Lolium temulentum) (reg.) beție, ciormoiag, năgară, nebunariță, nebuneală, neghină, obsigă, odos, zizanie.

SĂLBĂȚÍE s. v. raigras englezesc, zizanie.

ZIZÁNIE s. (BOT.) 1. (Lolium perenne) raigras englezesc, (reg.) obsigă, odos, sălbăție. 2. (Agrostemma githago) năgară, neghină, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.

ZIZÁNIE s. v. bălărie, buruiană, sălbăție.

LOLIUM L., LOLIUM, fam. Gramineae. Gen originar din Europa, nordul Africii, Asia, 6 specii, erbacee, anuale sau perene, cu rădăcini filamentoase. Spic terminal, compus din spiculețe plate (cu număr mare de flori), așezate cu muchia pe axa spicului.