ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč.

zglăvoc, ~oacă [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~og sm, zlăvoc, zlăvac sm, slăvoc, (reg) ~oace sf, ~ăboacă sf, ~ăbog, zglav~ sm, zglavac sm, ~vic, ~lavoci sm, ~lovac, ~lovoci, zgăvloacă, zgălvoasă sf, zlăvac, slavoacă, slavocă, slăvac, slăvocă, glăvoc / Pl: ~oci, ~oace și (reg) ~oci sf / E: bg главок, главоч, srb glavoč] 1 smf Pește mic, de culoare cenușie-cafenie, cu corpul cilindric, fără solzi, cu capul mare și turtit, răspândit în apele de munte Si: moacă, (reg) babă (22), babete, moață², popă, zglivă (Cottus gobio). 2 smf (Reg; șîs ~ pestriț) Pește mic, puțin răspândit, care trăiește în apele repezi și puțin adânci cu aceleași caracteristici cu zglăvoaca (1) (Cottus poecilopus). 3 smf (Iht; reg; șîs ~oace mică) Guvid (1) (Gobius). 4 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina simplă, cu un singur capitul și cu flori purpurii Si: (reg) ghioc, smoc (Centaurea nervosa). 5 sm (Bot; pop) Albăstriță (Centaurea cyanus). 6 sm (Bot; reg) Ghioc (Centaurea phrygia). 7 sm (Bot; reg) Ghioc (Centaurea pseudophrygia). 8 sm (Bot; reg) Albăstriță (Centaurea jacea). 9 sm (Bot; reg) Ciolobot (Centaurea spinulosa). 10 sm (Bot; reg; îc) ~-galben Scai-galben (Centarea solstitialis). 11 sm (Bot; reg) Inflorescență a cânepii. 12 sm (Bot; pex) Parte superioară la unele plante. 13 sf (Reg) Capse cu toartă, din aramă, care se aplică pe curele.

ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s. f.] – Din bg. glavoč.

ZGLĂVÓC², zglăvoci, s. m. (Popular) 1. Floarea de cînepă (mai ales a cînepei de toamnă, care poartă sămînța). Cînepa de toamnă, (cea femelă) este cea care rămîne verde pînă cînd se culege; ea face sămînță în zglăvoc. PAMFILE, A. R. 169. Cînd pămîntul e tare, o taie [cînepa] cu sapa la rădăcină, fără s-o smîncească, căci așa s-ar scutura sămînța din zglăvoc. ȘEZ. IX 140. 2. (Bot.) Ghioc, vinețele. Zglăvoc... are foi ca leușteanul. Șe pune în scăldătoarea copiilor bolnavi. ȘEZ. XV 142.

ZGLĂVOC¹ s. m. v. zglăvoacă.

ZGLĂVÓC², zglăvoci, s. m. (Pop.) 1. Floare de cânepă (mai ales a cânepei de toamnă). 2. (Bot.) Vinețele. – Bg. glavoč.

ZGLĂVÓC¹ s. m. v. zglăvoacă.

ZGLĂVÓC ~ci m. 1) Floare a cânepei (de toamnă). 2) Plantă erbacee cu flori, de obicei albastre, care crește, mai ales, prin semănături; albăstrea. /<bulg. glavoț

zglăvóc și -óg m. (sîrb. zglavak, nod, juncțiune, d. glava, cap; glavoč, obleț [pește] și tătăișă [plantă]. V. zglăvoacă și ghioc 2). Zglăvoacă. Partea de sus a uneĭ plante, căpățînă, bulb, spic: să se treĭere ca să se scuture zglăvocu (Vs.), fără s’o zmîncească, căcĭ așa s’ar scutura sămînța (cînepeĭ) din zglăvoc (Șez. 9, 140). Un fel de centauree numită și corovatică și jmoc. – Și zl-.

glăvoancă sf vz zglăvoc

zgălvoasă sf vz zglăvoc

zgăvloacă sf vz zglăvoc

zglavac sm vz zglăvoc

zglavoc, ~oacă smf vz zglăvoc

zglavoci sm vz zglăvoc

zglăboacă sf vz zglăvoc

zglăbog sm vz zglăvoc

zglăvoace sf vz zglăvoc

zglăvog, ~oagă smf vz zglăvoc

zglovac sm vz zglăvoc

zglovoci sm vz zglăvoc

zlăvac sm vz zglăvoc

zlăvoc, ~oacă smf vz zglăvoc corectată

sglăvoc m. 1. Bot. ghioc; 2. pește cu aripioare scurte și cu capul mare, trăiește prin apele din regiunea muntoasă (Cottus gobio). [Și glăvoc = bulg. GLAVOČ: tras din glavă, căpățână, pește cu capul mare].

zglăvóc² (plantă) s. m., pl. zglăvóci

zglăvóc (bot.) s. m., pl. zglăvóci

ZGLĂVÓC s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, ghioc, vinețea, vinețică.

zglăvoc s. v. ALBĂSTREA. ALBĂSTRICĂ. ALBĂSTRIȚĂ. GHIOC. VINEȚEA. VINEȚICĂ.

ZGLĂVOACĂ s. (IHT.; Cottus gobio) (reg.) babă, babete, moacă, moață, (Transilv., Maram. și Ban.) popă.

ZGLĂVÓC, ZGLĂVOÁCĂ, zglăvóci, zglăvoáce, s. m. și f. ~ (din sb. glàvoč; cf. pol. głowacz, ceh. hlawouch și glavă)

sglăvóc (-ci), s. m. – 1. Moacă, babă (Cottus gobio). – 2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb. glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch și glavă. Legătura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă.

zglăvóc² s.m. (înv.) căpățână, bulb, spic.