zeflemist ~a [At: DDRF / Pl: ~ishti ~e / E: zeflemea + ist] 12 smf a (Persoana) care ironizeaza Si: batjocoritor (12) impungator intzepator shfichiuitor urzicator zeflemitor (12) (rar) ironist zeflemisitor (12) (liv) persiflant persiflator (inv) batjocoros (12). 3 a (D. creatzii sau manifestari ale omului) Care reflecta o atitudine plina de ironie Si: zeflemitor (3). 4 a (D. creatzii sau manifestari ale oamenilor) Care contzine ironie Si: impungator intzepator shfichiuitor urzicator (liv) persiflant persiflator zeflemitor (4).

zeflemist a adj. s.m. s.f. (Persoana) care zeflemiseshte pe cineva sau ceva. Coroiu e cel mai mare zeflemist al epocii (VLAS.). ♦ (adj.; despre creatzii sau manifestari ale oamenilor) Care denota care reflecta o atitudine plina de ironie care este batjocoritor. Intoarse ochii spre fatza prietenului sa citeasca un semn de inveselire zeflemista (CE. PETR.). • pl. ishti iste. /zeflemea + ist.

ZEFLEMÍST A zeflemishti ste adj. Ironic batjocoritor. Intoarse ochii spre fatza prietenului sa citeasca un semn de inveselite zeflemista. C. PETRESCU O. P. I 69. Zeflemishti se agatzau de toate defectele trecatorilor. ARDELEANU D. 118.

ZEFLEMÍST A zeflemishti ste adj. (Adesea substantivat) Ironic batjocoritor. Din zeflemea + suf. ist.

ZEFLEMÍST¹ ~sta (~shti ~ste) Care contzine o zeflemea; patruns de zeflemea; ironic; batjocoritor. /zeflemea + suf. ~ist

ZEFLEMÍST² ~shti m. Persoana careia i plac zeflemelele. /zeflemea + suf. ~ist

zeflemist m. moftangiu.

*zeflemíst a s. (d. zeflemea cu sufixu noŭ ist). Ironist luator in ris.

zeflemíst (zefle) adj. m. pl. zeflemíshti; f. zeflemísta pl. zeflemiste

zeflemíst adj. m. (sil. fle) pl. zeflemíshti; f. sg. zeflemísta pl. zeflemíste

ZEFLEMÍST adj. 1. v. ironic. 2. batjocoritor zeflemitor (inv.) batjocoros. (O atitudine ~.)

ZEFLEMIST adj. 1. ironic persiflant persiflator zeflemitor (fig.) intzepator. (Ton ~ intrun pamflet.) 2. batjocoritor zeflemitor (inv.) batjocoros. (O atitudine ~.)