ZÉE, zee, s. f. (Înv., rar) Zeiță. [Scris și: zeie] – Din zeu.

zee sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 73 / V: (îvr) zie / Pl: ~ / E: ml dea (pad zeu¹)] (Înv; liv) 1-3 Zeiță (1-3).

zee s.f. (înv.) Zeiță. Bucuria că te știu aproape, Zee (STANCU). • pl. zee. /<lat. dĕa, -ae, prin apropriere de zeu.

zee f. zeiță: frumoasa zee Flora și-a părăsit culcușu-i AL.

zie sf vz zee corectată

zeie s.f Zeiță. • sil. ze-ie. pl. -ie. /de la zeu.

zeiță s.f 1 Zeitate de sex feminin; zeie, (înv.) zee, zînă. Așa ni-l voiră zeițele sorții (BLA.). ◊ Fig. Ziarele erau pline doar de atacuri veninoase... în numele „democrației”, zeița la modă (POPOV.). 2 Fig. Femeie foarte frumoasă; femeie care reprezintă obiectul unei adorații, al unei mari iubiri. Ei îndurau veseli... despotismul ei de zeiță locală (CA. PETR.). • pl. -e. /zeu + -iță.

ZÉIE, zeie, s. f. (Rar) Zeiță. [Pr.: ze-ie] – Din zeu.

ZÉIE s. f. (Rar) Zeiță. Înfioratu-mi suflet nu s-a-ntrebat vrodată Făptura ta de zeie pe cine îl îmbată. CERNA, P. 11. Ești o zeie și ție mă închin. ALECSANDRI, T. II 288.

ZÉIE, zeie, s. f. (Rar) Zeiță. – Din zeu.

ZÉIE s.f. (Rar) Zeiță. [Pron. ze-ie. / < zeu, cf. lat. dea].

zeĭe, V. zeiță.

*zeíță f., pl. e (d. zeŭ). Divinitate fabuloasă de sex feminin, zînă. Fig. Femeĭe foarte frumoasă. – Uniĭ încearcă să zică (la sing. numaĭ) zeĭe.

zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée

zéie s. f., art. zéia, g.-d. art. zéiei; pl. zéie

ZÉIE s. v. zeiță.

zeie s. v. ZEIȚĂ.